PROIECTUL „EXPONATUL LUNII”
Expoziţii realizate în anul 2023

Un opaiţ monolychnis din colecţia dr. Alexandru Nestor Măcellariu (sec. II-III p. Chr)

            Exponatul lunii aprilie provine din colecţia dr. Alexandru Nestor Măcellariu şi are următoarele caracteristici: Dimensiuni: L: 16 cm; D bază: 6,8 cm; D max: 11,8 cm; H: 5,1 cm; H toartă: 7,6 cm, D gurii de alimentare: 0,9 cm; D orificiu ardere: 1 cm. Tehnică/material: tipar, pastă de bună calitate, brun cărămizie, acoperit cu barbotină brun-cărămizie.

            Descriere/decor:  Opaiţ întreg, bine conservat, cu corpul circular, biconvex în secţiune, cu ciocul cordiform şi cu discul concav. Prezintă o bordură teşită. Discul este delimitat de un cerc proeminent decorat cu diverse figuri umane şi animaliere: central, în jurul orificiului de alimentare se află un ochi, iar de jur împrejurul acestuia, radiar, există şapte reprezentări figurative. Pe primul plan se află un arc cu săgeată, urmat de un luptător în ipostază de fandare spre dreapta cu piciorul stâng îndoit din genunchi. Acesta ţine în mâna dreaptă o spadă în poziţie orizontală, cu vârful sprijinit în podul palmei stângi. Se mai regăseşte un pumnal (pugio) care străpunge ochiul de sus; un iepure în poziţie ghemuită, cu urechile lăsate pe spate. Un peşte sau un phallus; un şarpe încolăcit, registrul decorativ încheindu-se cu un vultur cu aripile desfăcute sau scorpion.

            Existenţa credinţei în „ochiul rău”, pentru perioada antică, este clar evidenţiată în mai multe aspecte ale vieţii cotidiene a acelor comunităţi umane. Lucrarea de la sfârşitul secolului al XIX-lea a lui Elworthy despre „ochiul rău” menţionează că „Printre greci... credinţa era atât de universală încât aveau un cuvânt special pentru a exprima această putere misterioasă, βασκανία” (Elworthy 1895, 7).

            Această superstiţie, care exista, ca şi astăzi de altfel, în subteranele religiei oficiale este bazată pe credinţa că invidia (gr. Φθόνος) stârnită de frumuseţea, bogăţia, fericirea cuiva poate influenţa negativ persoana asupra căreia se îndreaptă privirea magică. Oculus malignus, oculus invidus, fascinum, aşa cum apare în terminologia latină, este astfel legată de puterea magică a privirii care poate afecta persoanele vulnerabile.

            Piesa provenită din colecţia Alexandru Nestor Măcellariu se înscrie în aceeaşi zonă a instrumentelor de contracarare a efectelor negative ale deochiului reprezentând, cu ajutorul unor simboluri antropomorfe sau zoomorfe, un fel de blestem împotriva „ochiului rău”. 

Diplomă de membru al Societăţii Branşelor din Galaţi (1898)

             Exponatul propus de muzeograf dr. Mariana-Delia Pohrib valorifică un bun cultural deosebit, extrem de rar şi valoros, aflat în patrimoniul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi. Geneza documentului Diplomă de membru al Societăţii Branşelor din Galaţi (1898) se regăseşte la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai exact la 14 aprilie 1896, când mai mulţi meseriaşi, comercianţi şi funcţionari au luat iniţiativa înfiinţării unei societăţi care avea drept scop ajutorarea membrilor prin acordarea unor împrumuturi financiare care să contribuie la promovarea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti şi comerciale, respectiv la ajutorarea familiilor acestora în cazuri de boală sau deces.

            Exponatul, pe lângă valoarea estetică şi artistică dată de ancadrament, alegorii, simbolistica hagiografică reprezentându-l pe Sfântul Ilie (patronul meşteşugarilor), steaguri, înscrisuri, intermediază legături şi conexiuni istorice cu unele documente aflate la Arhivele Naţionale, dar şi cu monumentul funerar construit de către societate în Cimitirul „Eternitatea” Galaţi (1905).

Roba de avocat a lui Vasile Poltzer,
Decan al Baroului Covurlui (1935-1941)

              Piesa vestimentară face parte dintr-o donaţie mai amplă, cuprinzând documente, fotografii şi cărţi, pe care acesta a făcut-o Muzeului de Istorie din Galaţi în anul 1979, în semn de recunoştinţă faţă de oraşul care i-a „deschis în viaţă un frumos drum profesional”. Conform actului de donaţie, cu această robă avocatul Vasile Poltzer a pledat la unele dintre cele mai importante procese civile, comerciale şi maritime ale carierei sale.

              Vasile Poltzer şi-a început cariera profesională la 12 octombrie 1906 ca avocat stagiar în Baroul Ilfov, desăvârşindu-şi studiile juridice prin obţinerea titlului de doctor în drept la Paris, în anul 1912, cu lucrarea „L` Enrichissement sans cause”. În acelaşi an se transferă în cadrul Baroului Covurlui ca avocat definitiv. În oraşul de la Dunăre, Vasile Poltzer a deţinut un cabinet de avocatură pe strada Hagi Stoian nr. 7, reuşind cu timpul să câştige respectul şi simpatia comunităţii gălăţene.

              El a deţinut demnitatea de decan al Baroului Covurlui până la data de 19 martie 1941, când a demisionat pentru a se transfera la Bucureşti, în cadrul Baroului Ilfov. Ca omagiu pentru activitatea sa în fruntea Baroului gălăţean, Corpul Avocaţilor din judeţul Covurlui i-a conferit titlul de decan pe viaţă, în cadrul şedinţei din 18 decembrie 1943. Cu toate acestea, o dată cu instaurarea regimului comunist, avocatul Vasile Poltzer a fost împiedicat să-şi mai exercite profesia, fiind exclus din Baroul Ilfov de către Comisia de epurare a acestui judeţ. (muzeograf Mihaela Damian)

Pălărie de Vânător de câmp 
sf. sec. al XlX-lea - înc. sec. al XX-lea

              „La jumătatea secolului al XIX-lea, una dintre specializările armei – infanterie era alcătuită din unităţi uşoare de vânători. Ele erau constituite ca unităţi de elită ale infanteriei, fiind pregătite pentru angajarea luptei, prin ambuscade şi cercetare ofensivă, dar au fost utilizate şi la asigurarea serviciilor de gardă la reşedinţele domneşti şi regale. Arma vânători de câmp (pedeştri) este desfiinţată în anul 1948, unităţile devenind simple unităţi de infanterie. Trebuie să menţionăm că, unităţile de vânători pedeştri, cum au fost numiţi în epocă sunt distincte de arma vânători de munte, care a fost înfiinţată în 3 noiembrie 1916, în cazarma Şcolii de schiori din Bucureşti.” (muzeograf dr. Maria-Magdalena Tuluş)

O lucrare plastică a artistei
Lola Schmierer Roth

                 Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la naşterea Dorotheei Schmierer Roth, cunoscută ca artistă cu numele de Lola Schmierer Roth. Cu această ocazie, vă propunem vizionării o lucrare plastică, pictată de către aceasta, care face parte din colecţia „Artă plastică”. Lucrarea, cu valoare muzeistică deosebită, a fost donată în anul 2005, de către ginerele artistei, Alexandru Cezar Ionescu. Ulterior, aceasta a fost înregistrată în patrimoniul cultural al muzeului cu numărul de inventar 26326. Pictura reprezintă un peisaj intitulat „Sere din grădina publică”, având ca sursă de inspiraţie Galaţiul de altădată. Tehnica folosită este acuarelă pe suport din carton, iar dimensiunile: L – 21 cm, l – 14 cm. Pe spatele acestei lucrări plastice este menţionat faptul că provine din colecţia fiicei şi ginerelui artistei, Anne-Louise Roth şi Alexandru Ionescu.

VAS CERAMIC ILUSTRAT CU O SCENĂ DIN BASMUL
„CAPRA CU TREI IEZI”

               Vasul, care face parte din colecţia donată de colecţionarul ing. Radu Moţoc, a fost realizat în stilul Kuty, iar tehnica de ornamentare diferenţiază acest tip de ceramică de cea smălţuită. La ceramica de tip Kuty, înainte de prima ardere, are loc conturarea prin incizie în „angobă” a desenului. După prima ardere urmează aplicarea vopselelor, apoi vasele sunt smălţuite şi arse din nou. Registrul decorativ central redă într-o manieră naivă dar sugestivă basmul „Capra cu trei iezi”, scris de Ion Creangă. Mai precis, scena surprinde momentul în care capra pleacă pe o alee îngustă, iar lupul se apropie pe furiş de casa unde iezii au rămas singuri şi sunt în pericol. (muzeograf Ionela Daniela Antohe)