PROIECTUL „EXPONATUL LUNII”
Expoziţii realizate în anul 2023

Un opaiţ monolychnis din colecţia dr. Alexandru Nestor Măcellariu (sec. II-III p. Chr)

            Exponatul lunii aprilie provine din colecţia dr. Alexandru Nestor Măcellariu şi are următoarele caracteristici: Dimensiuni: L: 16 cm; D bază: 6,8 cm; D max: 11,8 cm; H: 5,1 cm; H toartă: 7,6 cm, D gurii de alimentare: 0,9 cm; D orificiu ardere: 1 cm. Tehnică/material: tipar, pastă de bună calitate, brun cărămizie, acoperit cu barbotină brun-cărămizie.

            Descriere/decor:  Opaiţ întreg, bine conservat, cu corpul circular, biconvex în secţiune, cu ciocul cordiform şi cu discul concav. Prezintă o bordură teşită. Discul este delimitat de un cerc proeminent decorat cu diverse figuri umane şi animaliere: central, în jurul orificiului de alimentare se află un ochi, iar de jur împrejurul acestuia, radiar, există şapte reprezentări figurative. Pe primul plan se află un arc cu săgeată, urmat de un luptător în ipostază de fandare spre dreapta cu piciorul stâng îndoit din genunchi. Acesta ţine în mâna dreaptă o spadă în poziţie orizontală, cu vârful sprijinit în podul palmei stângi. Se mai regăseşte un pumnal (pugio) care străpunge ochiul de sus; un iepure în poziţie ghemuită, cu urechile lăsate pe spate. Un peşte sau un phallus; un şarpe încolăcit, registrul decorativ încheindu-se cu un vultur cu aripile desfăcute sau scorpion.

            Existenţa credinţei în „ochiul rău”, pentru perioada antică, este clar evidenţiată în mai multe aspecte ale vieţii cotidiene a acelor comunităţi umane. Lucrarea de la sfârşitul secolului al XIX-lea a lui Elworthy despre „ochiul rău” menţionează că „Printre greci... credinţa era atât de universală încât aveau un cuvânt special pentru a exprima această putere misterioasă, βασκανία” (Elworthy 1895, 7).

            Această superstiţie, care exista, ca şi astăzi de altfel, în subteranele religiei oficiale este bazată pe credinţa că invidia (gr. Φθόνος) stârnită de frumuseţea, bogăţia, fericirea cuiva poate influenţa negativ persoana asupra căreia se îndreaptă privirea magică. Oculus malignus, oculus invidus, fascinum, aşa cum apare în terminologia latină, este astfel legată de puterea magică a privirii care poate afecta persoanele vulnerabile.

            Piesa provenită din colecţia Alexandru Nestor Măcellariu se înscrie în aceeaşi zonă a instrumentelor de contracarare a efectelor negative ale deochiului reprezentând, cu ajutorul unor simboluri antropomorfe sau zoomorfe, un fel de blestem împotriva „ochiului rău”. 

Diplomă de membru al Societăţii Branşelor din Galaţi (1898)

             Exponatul propus de muzeograf dr. Mariana-Delia Pohrib valorifică un bun cultural deosebit, extrem de rar şi valoros, aflat în patrimoniul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi. Geneza documentului Diplomă de membru al Societăţii Branşelor din Galaţi (1898) se regăseşte la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai exact la 14 aprilie 1896, când mai mulţi meseriaşi, comercianţi şi funcţionari au luat iniţiativa înfiinţării unei societăţi care avea drept scop ajutorarea membrilor prin acordarea unor împrumuturi financiare care să contribuie la promovarea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti şi comerciale, respectiv la ajutorarea familiilor acestora în cazuri de boală sau deces.

            Exponatul, pe lângă valoarea estetică şi artistică dată de ancadrament, alegorii, simbolistica hagiografică reprezentându-l pe Sfântul Ilie (patronul meşteşugarilor), steaguri, înscrisuri, intermediază legături şi conexiuni istorice cu unele documente aflate la Arhivele Naţionale, dar şi cu monumentul funerar construit de către societate în Cimitirul „Eternitatea” Galaţi (1905).