Colecția de arheologie
Cele mai multe piese din colecția de arheologie, provin din cercetările arheologice realizate de către Mircea Petrescu-Dîmbovița, Ion T. Dragomir sau Mihalache Brudiu, în stațiunile de la Suceveni - Stoborăni, Cavadinești - Râpa Glodului, Stoicani, Lunca, Barboși, etc.
Aceste cercetări demonstrează o evoluție continuă a acestei zone din paleolitic până astăzi. În partea de nord a județului Galați s-au efectuat cercetări arheologice în șapte puncte paleolitice - Pleșa, Puricani, Șipote, Bălăbănești, Băneasa, Cavadinești și Suceveni - unde au fost descoperite obiecte datate cu aproape 20.000 de ani în urmă. Locuitorii paleolitici erau grupuri de vânători care se deplasau pe spațiul dintre Prut și Carpați.
Epoca neolitică este reprezentată în sudul Moldovei prin culturile Criș, Cucuteni și Gumelnița. Fiecare dintre aceste culturi este cunoscută datorită cercetărilor arheologice din așezările de la Munteni, Negrilești, Băneasa, Suceveni - Stoborăni, Berești, Pleșa, Puricani ș.a.
Perioada imediat următoare, cea a epocii bronzului timpuriu, este reprezentată de mormintele cu ocru descoperite în așezarea de la Stoicani - Cetățuie, așezare identificată și cercetată de către Mircea Petrescu-Dîmbovița.Urme materiale din perioada epocii bronzului mijlociu sunt cunoscute datorită cercetărilor efectuate de către soții Vulpe în așezarea de la Poiana, descoperind astfel, o așezare și o necropolă aparținând culturii Monteoru. Epoca târzie a epocii bronzului (cultura Noua), caracterizată prin așezări deschise, a fost identificată în așezările de la Gârbovăț, Cavadinești - Râpa Glodului, Rogojeni sau Negrilești - Curtea Școlii. Tot pentru această perioadă, Muzeul de Istorie Galați deține în colecția sa și depozitul de bronzuri de la Băleni, alcătuit din 269 de obiecte.
Prima epocă a fierului (Hallstatt) este cunoscută prin descoperirile de la Vânători, Șivița, Lunca, Suceveni ș.a. Cea de a doua epocă a fierului (La Tene) corespunde culturii geto-dacice și a legăturilor acesteia cu civilizațiile greacă, scitică, celtică, ilirică și romană. Triburile geto-dacice au întemeiat în această zonă puternice centre civile ca cele de la Poiana (Piroboridava) și Rateș - Tecuci, au construit cetăți fortificate și centre militare ca cele de la Brăhășești și Bărboși - Galați. În același timp, continuarea săpăturilor arheologice de la Bărboși, pe promontoriul sud-vestic, au scos la iveală numeroase urme ale civilizației romane și întrepătrunderea acesteia cu civilizația geto-dacică. Bunurile culturale rezultate în urma cercetărilor arheologice, constituie fondul de aur al instituției.
Dintre acestea atrag atenția în mod deosebit următoarele piese:
"Hora de la Berești" a fost descoperită în anul 1981, în așezarea eneolitică, specifică culturii Cucuteni, faza A, de pe teritoriul orașului Berești, punctul "Dealul Bulgarului", sub ruinele unei locuințe de suprafață.
Vasul-suport este lucrat din pastă de culoare cărămizie, are formă cilindrică, fiind finisat în partea superioară sub forma unei fructiere evazate, ce depășește cu mult circumferința piciorului. Partea inferioară a suportului este formată din patru siluete feminine, prinse în horă și lipite între ele în zona umerilor și a picioarelor, într-o poziție dorsală.
Marea majoritate a materialului ceramic de factură grecească aflat în patrimoniu Muzeului de Istorie Galați face parte din ceea ce numim "colecția Dr. Alexandru Măcellariu", și provine în special din așezarea antică de la Bărboși, ce se afla pe moșia sa. Nu se exclude totuși ca o parte a pieselor să fi fost achiziționate de Dr. Al. Măcellariu din Grecia, pentru sporirea colecției, în una din desele sale călătorii întreprinse acolo.De vreme ce cercetările sistematice ori descoperirile fortuite contemporane din preajma Bărboșiului au pus în evidență o sumă de artefacte de factură grecească, nu poate fi pusă la îndoială existența în sudul Moldovei a unui punct comercial grecesc, prin care să fi fost vehiculate astfel de piese.
Tăblița votivă din marmură albă, de bună calitate, a fost descoperită întâmplător, în toamna anului 1963, în imediata apropiere a castrului roman de la Bărboși, cu prilejul unor lucrări de excavație întreprinse de lucrători de la Combinatul Siderurgic.
Monumentul are formă dreptunghiulară (29,5 x 23,00 x 4,00 cm.) iar scena sculptată în altorelief este încadrată într-un chenar simplu. Deși se păstrează fragmentar, din chenar lipsind partea dreaptă și mici fragmente din reprezentările figurate, starea de conservare poate fi considerată bună, întrucât părțile care lipsesc nu împiedică întregirea și interpretarea generală a scenei figurate.
Vasul în formă de cap uman a fost descoperit întâmplător, în anul 1970, cu prilejul lucrărilor de excavație întreprinse la unul dintre furnalele Combinatului Siderurgic, în apropierea castrului roman de la Bărboși, după informațiile descoperitorilor, în contextul unui tumul funerar.
Piesa are pereții subțiri, lucrați din pastă fină, de bună calitate, de culoare roșcată. Deși se păstrează în stare fragmentară a putut fi reconstituită fără a-i fi afectat registrul principal, cele trei fragmente care lipseau provenind din partea opusă figurii umane.
Sarcofagul ,,mithraic" a fost descoperit fortuit în luna iulie a anului 1867, la Galați, pe strada Lozoveni, numărul 70, în curtea locuitorului Dobre Radu. După informațiile descoperitorilor, acesta a fost identificat la o adâncime de 3,14 metri, foarte probabil în contextul unui tumul, dar plasat, în mod cert, într-o cameră funerară realizată din zid de piatră. Anterior descoperirii mormântul fusese jefuit - zidul de deasupra sicriului era spart, la fel și capacul acestuia, din care s-au găsit numai trei fragmente. Din inventarul funerar se mai păstrau, alături de resturile osteologice ale defunctului, 22 bucăți de os, găurite, ascuțite la un capăt și două piese mici, de foiță de aur. Timp de aproape un secol sarcofagul a fost expus în Grădina Publică, abia în anul 1956 intrând în patrimoniul Muzeului de Istorie Galați, unde se află și astăzi.
Tăblița votivă pentagonală (0,160 x 0,185 x 0,020 m.), din marmură albă, reprezentând Cavalerii danubieni, a fost identificată fortuit în anul 1962 cu prilejul unei periegeze efectuate în incinta fortificațiilor romane de la Bărboși.
Starea de conservare a piesei este relativ bună. Colțul din stânga jos a fost spart în timpul descoperirii. Iconografia este împărțită în două registre inegale: a) r. superior, de formă triunghiulară prezintă o triadă simbolică - o femeie încadrată de doi bărbați, în lateral sunt conturate figurile personificate ale unor divinități astrale - Sol (stânga) și Luna (dreapta).
Piesa de bronz, în stare de conservare foarte bună, reprezintă o acvilă în zbor, cu capul spre dreapta și aripile desfăcute (0,040 înălțime x 0,060 m. anvergura aripilor). Ghearele strânse formau un dispozitiv de prindere a emblemei, din păcate deteriorat încă din antichitate.
Detalii în legătură cu contextul în care a fost identificată această piesă nu deținem. Ea a intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie Galați printr-o donație, cu singura specificare că a fost descoperită în apropierea castrului roman de la Bărboși.
Vas antropomorf, identificat fortuit în contextul unui mormânt de incinerație, la aproximativ 500 de metri nord de castelul roman de la Bărboși, în anul 1982. Din contextul funerar, pe lângă resturile defunctului (cenușă, oase calcinate, urme de arsură, cărbuni) care fusese incinerat pe loc pe un rug individual, au mai fost recuperate câteva fragmente ceramice și trei vase întregi. Două dintre acestea, specific romane, datează mormântul în intervalul dintre secolele II - III p. Chr.; al treilea obiect și cel mai interesant, este un vas antropomorf din bronz (înălțime 17 cm. x 8,5 cm baza).
Piesa, în greutate de 21 de grame, este binecunoscută în literatura de specialitate, fiind încadrată tipologic în categoria fibulelor "cu capetele în formă de bulbi de ceapă". Detaliul care face diferența între artefactul descoperit la Bărboși și alte piese similare identificate pe cuprinsul Daciei romane o face inscripția numelui "INNOCENS" pe cantul arcului port-agrafei. Innocens este probabil numele defunctului, antroponim cert de rezonanță creștină. Pentru apartenența acestuia la ritul creștin pledează orientarea mormântului (VNV - ESE) și poziția scheletului (întins pe spate, cu mâinile încrucișate pe abdomen).