Vas antropomorf, identificat fortuit în contextul unui mormânt de incineraţie, la aproximativ 500 de metri nord de castelul roman de la Bărboşi, în anul 1982. Din contextul funerar, pe lângă resturile defunctului (cenuşă, oase calcinate, urme de arsură, cărbuni) care fusese incinerat pe loc pe un rug individual, au mai fost recuperate câteva fragmente ceramice şi trei vase întregi. Două dintre acestea, specific romane, datează mormântul în intervalul dintre secolele II - III p. Chr.; al treilea obiect şi cel mai interesant, este un vas antropomorf din bronz (înălţime 17 cm. x 8,5 cm baza).
        Vasul statuetă reprezintă un bust de bărbat, redat într-o ipostază hieratică. Are faţa ovală, precis conturată anatomic, ochii mari, sprâncenele proeminente. Gura mică, cu buze subţiri este înconjurată de mustăţi mari, stufoase, lăsate în prelungirea bărbii lungi. Capul este încadrat de părul bogat, redat în şuviţe lungi, împletite, ce pornesc din creştet, prelungindu-se pe umeri şi pe spatele figurinei. Umărul stâng este acoperit de un chiton ce cade în falduri, lăsând dezvelit umărul drept. Braţul drept este îndoit din cot, cu palma aşezată în dreptul inimii. Gura vasului este dispusă firesc în partea superioară, cu gâtul figurat pe capul statuetei. Lateral sunt fixate două mici tortiţe, puternic uzate, ceea ce a dus la presupunerea că acest recipient era purtat la gât, fiind prins cu şnur ce trecea prin cele două tortiţe.
        Referitor la utilitatea sa, având în vedere şi alte analogii, identificate în special în provinciile romane de la sud de Dunăre, piesa se încadrează în repertoriu recipientelor cu caracter ritual, pentru păstrarea uleiurilor, sau a altor substanţe utilizate în cadrul unor ceremonii religioase. Din punct de vedere plastic, execuţia statuetei este excepţională, toate detaliile anatomice fiind redate atent, până la cel mai mic amănunt. În ceea ce priveşte personajul reprezentat, acesta a fost ipotetic identificat cu o divinitate egipteană, zeul Sarapis. Varianta aceasta ar fi susţinută şi de constatarea pe cale arheologică a adorării în zona castrului de la Bărboşi a unor divinităţi de aceeaşi factură orientală. Alături de divinitatea microasiatică Kybele sunt semnalaţi în spaţiul amintit şi zei de origine egipteană, pe o plachetă şi alte câteva piese ceramice, între care un medalion pe care este redat Nilul personificat.
        Părerea că astfel de culturi au pătruns în lumea romană din sudul Moldovei prin intermediul elementelor militare recrutate de romani din orient este justă, dar în acest caz nu am exclude nici posibilitatea ca astfel influenţe să fi fost aduse şi de colonişti. Ulterior, printr-un fenomen de aculturaţie - prin care trebuie să înţelegem transferarea unor atribute specifice de la un zeu "păgân" la o divinitate locală, cultul poate fi preluat şi de unele elemente autohtone. Tortiţele puternic uzate despre care vorbeam ar atesta o folosire îndelungată a vasului, poate chiar de mai multe generaţii de indivizi, aparţinând aceleaşi credinţe.
        Importanţa acestui artefact, este dată, ca şi în cazul altor piese, dincolo de realizarea artistică remarcabilă, de nota de originalitate, până în prezent astfel de vase fiind puţin cunoscute pe teritoriul României. În ceea ce priveşte importanţa sa pentru istoria locală, vasul reprezintă un izvor, care coroborat cu elemente analoage care să îl pună în valoare, poate nuanţa o parte din mozaicul de credinţe şi practici religioase, specific unei lumi în care încă mai funcţiona toleranţa religioasă.
        Informaţii bibliografice suplimentare despre acest artefact se regăsesc în revista Muzeului de Istorie Galaţi - DANUBIUS, VIII-IX, 1979, pp. 145-151.