Vas antropomorf egiptean Sarapis
        Vas antropomorf, identificat fortuit în contextul unui mormânt de incinerație, la aproximativ 500 de metri nord de castelul roman de la Bărboși, în anul 1982. Din contextul funerar, pe lângă resturile defunctului (cenușă, oase calcinate, urme de arsură, cărbuni) care fusese incinerat pe loc pe un rug individual, au mai fost recuperate câteva fragmente ceramice și trei vase întregi. Două dintre acestea, specific romane, datează mormântul în intervalul dintre secolele II - III p. Chr.; al treilea obiect și cel mai interesant, este un vas antropomorf din bronz (înălțime 17 cm. x 8,5 cm baza).
        Vasul statuetă reprezintă un bust de bărbat, redat într-o ipostază hieratică. Are fața ovală, precis conturată anatomic, ochii mari, sprâncenele proeminente. Gura mică, cu buze subțiri este înconjurată de mustăți mari, stufoase, lăsate în prelungirea bărbii lungi. Capul este încadrat de părul bogat, redat în șuvițe lungi, împletite, ce pornesc din creștet, prelungindu-se pe umeri și pe spatele figurinei. Umărul stâng este acoperit de un chiton ce cade în falduri, lăsând dezvelit umărul drept. Brațul drept este îndoit din cot, cu palma așezată în dreptul inimii. Gura vasului este dispusă firesc în partea superioară, cu gâtul figurat pe capul statuetei. Lateral sunt fixate două mici tortițe, puternic uzate, ceea ce a dus la presupunerea că acest recipient era purtat la gât, fiind prins cu șnur ce trecea prin cele două tortițe.
        Referitor la utilitatea sa, având în vedere și alte analogii, identificate în special în provinciile romane de la sud de Dunăre, piesa se încadrează în repertoriu recipientelor cu caracter ritual, pentru păstrarea uleiurilor, sau a altor substanțe utilizate în cadrul unor ceremonii religioase. Din punct de vedere plastic, execuția statuetei este excepțională, toate detaliile anatomice fiind redate atent, până la cel mai mic amănunt. În ceea ce privește personajul reprezentat, acesta a fost ipotetic identificat cu o divinitate egipteană, zeul Sarapis. Varianta aceasta ar fi susținută și de constatarea pe cale arheologică a adorării în zona castrului de la Bărboși a unor divinități de aceeași factură orientală. Alături de divinitatea microasiatică Kybele sunt semnalați în spațiul amintit și zei de origine egipteană, pe o plachetă și alte câteva piese ceramice, între care un medalion pe care este redat Nilul personificat.
        Părerea că astfel de culturi au pătruns în lumea romană din sudul Moldovei prin intermediul elementelor militare recrutate de romani din orient este justă, dar în acest caz nu am exclude nici posibilitatea ca astfel influențe să fi fost aduse și de coloniști. Ulterior, printr-un fenomen de aculturație - prin care trebuie să înțelegem transferarea unor atribute specifice de la un zeu "păgân" la o divinitate locală, cultul poate fi preluat și de unele elemente autohtone. Tortițele puternic uzate despre care vorbeam ar atesta o folosire îndelungată a vasului, poate chiar de mai multe generații de indivizi, aparținând aceleași credințe.
        Importanța acestui artefact, este dată, ca și în cazul altor piese, dincolo de realizarea artistică remarcabilă, de nota de originalitate, până în prezent astfel de vase fiind puțin cunoscute pe teritoriul României. În ceea ce privește importanța sa pentru istoria locală, vasul reprezintă un izvor, care coroborat cu elemente analoage care să îl pună în valoare, poate nuanța o parte din mozaicul de credințe și practici religioase, specific unei lumi în care încă mai funcționa toleranța religioasă.
        Informații bibliografice suplimentare despre acest artefact se regăsesc în revista Muzeului de Istorie Galați - DANUBIUS, VIII-IX, 1979, pp. 145-151.