Piesa de bronz, în stare de conservare foarte bună, reprezintă o acvilă în zbor, cu capul spre dreapta şi aripile desfăcute (0,040 înălţime x 0,060 m. anvergura aripilor). Ghearele strânse formau un dispozitiv de prindere a emblemei, din păcate deteriorat încă din antichitate.
        Detalii în legătură cu contextul în care a fost identificată această piesă nu deţinem. Ea a intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie Galaţi printr-o donaţie, cu singura specificare că a fost descoperită în apropierea castrului roman de la Bărboşi.
        Toate formaţiunile militare, indiferent de epoca şi de categoria tactică din care făceau parte, aveau diverse distincţii, considerate adevărate semne protectoare. Iconografia acestor insigne este bine cunoscută, atât teoretic după izvoarele scrise, cât şi practic după diverse monumente şi monede. Din gama largă de simboluri cunoscute, unor insigne li se atribuie şi semnificaţia de semne zodiacale atunci când acestea corespund cu perioada de formare a unităţilor respective. Alte reprezentări amintesc de însemnele împăraţilor care au înfiinţat unitatea respectivă. Din această varietate de simboluri se distinge reprezentarea galerei, care nu poate fi pusă în legătură decât cu trupele de marinari sau eventual cu anumite unităţi staţionate în preajma litoralului.
        Odată cu lărgirea bazei de recrutare a armatei romane şi pătrunderea în componenţa acesteia a unor elemente "barbare", se îmbogăţeşte şi heraldica militară cu simboluri ce amintesc de etnicul şi credinţele acestor neamuri, de exemplu reprezentarea taurului ce aminteşte de cultul mithraic ori reprezentarea mistreţului - animal divinizat de populaţiile celtice. 
        În ceea ce priveşte funcţionalitatea acestor embleme militare, din punct de vedere cronologic distingem două perioade, prima în intervalul cuprins între secolele I - II p. Chr., când reprezentările zoomorfe se plasau în partea mediană a stindardelor şi a doua începând din secolul al III-lea, din timpul lui Septimius Severus, când acestea apar în partea superioară.
        În legătură cu piesa de la Bărboşi putem afirma că aceasta reprezintă simbolul general al legiunilor militare romane (spre aceasta pledează aspectul sacru dat de atitudinea maiestuoasă a acvilei - pasărea favorită a zeului Jupiter), astfel că este foarte greu de atribuit simbolul uneia sau alteia dintre unităţile romane staţionate în castrul de la confluenţa Siretului cu Dunărea, mai puţin unităţii de marinari din classis Flavia Moesica, ce prin natura activităţilor desfăşurate va fi avut alt simbol.
        Sub raport artistic, execuţia statuetei este excepţională, toate detaliile anatomice fiind redate veridic, până la cel mai mic amănunt al penajului. Având în vedere maniera şi fineţea execuţiei, foarte probabil că vorbim despre un produs de import, provenit din marile ateliere romane. Reprezentări similare au fost identificate şi la Desa, Răcari, Reşca, însă în cazul acestora disproporţiile anatomice, amănuntele redate mai degrabă stângaci, execuţia schematică a penelor sunt elemente care indică o lucrare provincială, probabil după un original, cum este cel de la Bărboşi. Acestea sunt o parte din considerentele pentru care, artefactul a fost propus de către specialiştii Muzeului de Istorie spre clasificare în categoria tezaur.
        Informaţii bibliografice suplimentare despre acest artefact se regăsesc în revista MUZEUL NAŢIONAL, VII, 1983, pp. 63-68.