Povestiri şi gânduri răzleţe

          Dragostea pentru cuvântul scris a diplomatului Dimitrie Iuraşcu şi harul de care s-a bucurat mărturisindu-şi hârtiei gândurile, atât pentru destăinuirea de sine cât şi pentru a-şi putea împlini setea de cunoaştere a tainelor Istoriei, au fost componente statornice ale firii sale, sprijin moral nepreţuit de-a lungul unei vieţi greu încercate.

           O parte din ele s-au putut materializa în mod fericit, chiar şi după atâţia zeci de ani de la plecarea sa dintre noi, prin publicarea, în 2012, în Galaţiul său de baştină a grupajului de amintiri cuprinse în volumul Rugina toamnei, la editura Partener, precum şi a Jurnalului politic. 1939-1950, la editura Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi.

           Spre deosebire de acestea, paginile care urmează s-ar putea anevoie grupa în jurul unei tematici unitare. Au fost scrise în diferite etape ale vieţii, pe simple foi de hârtie avute la îndemână sau în paginile rămase albe din caietele de şcoală ale copiilor săi; cele mai multe cu creionul, mai rar cu toc şi peniţă, câteva chiar dactilografiate la o de mult desuetă maşină de scris manuală cu clape! Au fost apoi prinse cu agrafe şi strânse în mape sau în plicuri, fără o ordine anume.

           Unele subiecte sunt reluate după mulţi ani, fără a mai fi avut acces la varianta iniţială; poate nici nu şi-a mai amintit de ea!

           Au fost găsite rătăcite printre alte obiecte recuperate după ce fuseseră iniţial împrăştiate, urmare a succesivelor mutări la care am fost supuşi. Cele mai multe au rămas în manuscris, putând, până la urmă, fi bine rânduite, după fericita lor regăsire.

           Indiferent de subiect, ele sunt oglinda gândurilor, a grijilor şi a stării de spirit avute de diplomatul Dimitrie Iuraşcu la un moment dat, întregindu-i, şi pe această cale, personalitatea.

           Având o tematică atât de diversă, au fost rânduite în ordine cronologică, acolo unde data a fost consemnată; cele nedatate au fost apreciate după calitatea grafiei, puternic modificată odată cu vârsta şi, mai ales, după operaţia nereuşită de decolare a retinei, suferită în 1952.

Niculae IURAŞCU