Expozitie Sistemul monetar romanesc 150 de ani de existenta

Vernisaj: 9 noiembrie 2017, ora 13⁰⁰;
Locaţia: Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi – Lapidarium, str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2bis (vis a vis de Biserica Greacă), etajul I;

APRILIE - OCTOMBRIE : Miercuri - Duminică: 10 ⁰⁰ - 18⁰⁰
Luni, Marţi: închis, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.

NOIEMBRIE - MARTIE: Miercuri - Duminică: 9 ⁰⁰ - 17⁰⁰
Luni, Marţi: închis, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.

Expoziţia propune o incursiune în istoria monetară a României moderne care a debutat cu anul 1867, an în care a fost adoptată prima lege care reglementa acest important domeniu economic.

Imagine din expoziţie

Imagine din expoziţie

Monede şi bancnote emise de statul român
în perioada 1948 - 1952

Monede şi bancnote emise de statul român
în perioada 1945 - 1947

Imagine din expoziţie

Imagine din expoziţie

Monede şi bancnote emise de statul român
în perioada 1867 - 1914

Monede şi bancnote emise de statul român
în perioada 1915 - 1921

Anul 1867 aduce o schimbare esenţială în economia tânărului stat român modern prin adoptarea la 22 aprilie/4 mai a „Legii pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monetelor naţionale”. Această lege a pus capăt haosului existent la acea dată în circulaţia monetară din România.

La mijlocul secolului al XIX-lea circulau aprox. 80 de tipuri de monede, toate străine, din aur (napoleonul, galbenul austriac, irmilicul, lira otomană, polul imperial rus etc.), argint (piastrul, rubla, 1 franc, 5 franci, sorocovăţul etc.) şi aramă (paraua, creiţarul, centima etc.), echivalenţa între ele fiind stabilită printr-o monedă de calcul, leul.

Denumirea de leu provine de la un tip de taler din argint, löwenthalerul sau talerul cu leu (de la leul rampant, reprezentat pe avers) emis în zona olandeză a Ţărilor de Jos în secolul al XVI-lea şi care a circulat pe teritoriul Ţărilor Române în sec. XVI-XVII, lăsând o bună impresie în mentalul colectiv.

Prima lege monetară elimina moneda de calcul şi stabilea că 1 leu era echivalent cu 5 g de argint cu titlul 835‰ şi 0,3226 g aur cu titlul 900 ‰. Se adopta astfel sistemul monetar bimetalist ce a marcat apropierea de sistemele monetare occidentale, mai ales de cel al Franţei. Totodată a fost adoptat sistemul zecimal: 1 leu = 100 bani. Sistemul monetar românesc urma modelul Uniunii Monetare Latine, răspundea nevoilor economice şi fiscale ale ţării şi reprezenta un pas decisiv către înfiinţarea unei bănci naţionale.

Primele emisiuni monetare stabilite de legea din 1867 au fost monedele din bronz de 1, 2, 5 şi 10 bani; din argint de 50 bani, 1 şi 2 lei; din aur - 5, 10 şi 20 lei. În anul 1867 s-au emis monede de bronz de 1, 2, 5 şi 10 bani, iar în anul 1868 moneda de 20 lei aur. Datorită opoziţiei Imperiului Otoman, puterea suzerană la acea dată, emiterea de monede se limitează la cele din bronz până la cucerirea Independenţei de stat de către România la 1877. După această dată sunt emise şi monede din argint de 50 bani, 1 leu, 2 lei şi 5 lei, precum şi din aur.

La 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României, instituţie financiară ce va avea dreptul de a emite monede şi bancnote. În anul 1881 BNR emite primele bancnote româneşti de 20 lei.

Modificările de pe piaţa monetară internaţională, care acordau aurului primatul în acoperirea masei monetare şi deprecierea argintului în raport cu aur, fac ca statul român să adopte o nouă lege monetară la 17/29 martie 1890, care stabilea trecerea la monometalismul aur. Leul este definit ca având 0,3226 g aur cu titlul de 900 ‰, iar monedele de argint deveneau monede divizionare.

Evenimentele de la începutul secolului al XX-lea, Primul Război Mondial şi formarea României Mari în anul 1918, au determinat o depreciere continuă a leului, realitate consfinţită prin legea monetară din 1929. Această lege a recunoscut deprecierea valorii leului, a impus etalonul aur devize şi a restabilit convertibilitatea leului (1 leu = 0,010 g aur, titlu 900‰). Efectele acestei noi legi sunt anulate repede de marea criză economică din anii 1929-1933, pentru ca în anii celui de-Al Doilea Război Mondial şi imediat următori, economia românească să cunoască o inflaţie galopantă şi o depreciere substanţială a monedei naţionale.

La 16 august 1947 are loc o reformă monetară, o stabilizare monetară ce pregătea noul sistem economic socialist. Prin această lege s-a redus circulaţia monetară de la 48,5 miliarde de lei vechi la 1.377 milioane lei stabilizaţi; cursul de schimb fiind stabilit la 20.000 lei vechi pentru 1 leu stabilizat. Au fost retrase din circulaţie vechile semne băneşti şi titlurile de valoare emise în contul datoriei publice. Sunt retrase semnele monetare existente pe piaţă şi emise noi bancnote de către Ministerul de Finanţe.

În anul 1948 apar primele monede şi bancnote cu însemnele noii republici populare în care se instaurase ordinea socialistă. Reforma monetară din august 1947 şi acţiunile care i-au urmat nu au creat un teren consolidat circulaţiei băneşti, inflaţia apărând din nou şi impunându-se o nouă reformă bănească în 1952. Regimul comunist a emis noi monede (5, 15, 25 bani; 1, 3, 5 lei) şi bancnote (1, 3, 5, 25, 50, 100 lei), în anul 1966, după ce denumirea oficială a statului se modifică în republică socialistă.

Transformările politice de după anul 1989 s-au reflectat din plin şi în evoluţia circulaţiei monetare şi în emiterea a numeroase semne monetare din metal, hârtie şi plastic. Apar monede de 1, 5, 10, 100 lei şi bancnote de 100, 200, 500, 1.000, 5.000 lei, iar spre începutul secolului al XXI-lea apar valori nominale din ce în ce mai mari, până la bancnota de 1.000.000 lei. În anul 2005 se realizează o denominare a monedei naţionale într-un raport de 1 la 10.000 şi sunt emise monedele şi bancnotele aflate astăzi în circulaţie.