SITURI ENEOLITICE DIN SUDUL MOLDOVEI
Costel Ilie
Teritoriul judeţului Galaţi face parte din spaţiul sudic al Moldovei. Prin analiza succesiunii şi repartiţiei dovezilor arheologice se dovedeşte că această regiune a fost populată din timpuri preistorice, aici fiind descoperite numeroase mărturii materiale ale prezenţei omului din timpuri străvechi.
Judeţul Galaţi are un relief colinar şi de câmpie, care coboară în trepte spre sud, format din Podişul Covurluiului, Colinele Tutovei, Câmpia Tecuciului şi cea a Siretului. Judeţul are o bogată reţea hidrografică formată din cursurile inferioare ale Bârladului, Siretului, Prutului, Dunării, precum şi din bazinele Horincei, Chinejei, Covurluiului, Suhurluiului, Gerului, Corozelului, Tecucelului şi Berheciului.
Comunităţile umane preistorice au beneficiat, în acest areal, de existenţa unor condiţii naturale propice dezvoltării vieţii prin prezenţa celor trei mari cursuri de apă: Siret, Prut şi Dunăre, a teraselor înalte, bine împădurite, cu o faună bogată. În acest sens stau mărturie descoperirile arheologice izolate sau realizate prin cercetări organizate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, care au permis evidenţierea unei intense locuiri umane din preistorie până în zilele noastre.
Comunităţi umane paleolitice au fost identificate prin periegheze şi cercetări sistematice de către Mihalache Brudiu (Brudiu 1974) în numeroase puncte, printre care amintim: Pleşa, Puricani, Cavadineşti, Bereşti („Dealul Taberei”), Crăieşti, Bălăbăneşti, Şipote, Rădeşti, Moscu („Râpa Detunata”), Ţepu. Cele mai multe dintre aceste staţiuni sunt încadrate cronologic, de către autorul descoperirilor, în paleoliticul mijlociu şi superior (musterian, gravettian şi tardenoasian).
Neoliticul şi, în mod special, eneoliticul este mult mai bine documentat de cercetările arheologice efectuate, pe teritoriul judeţului, de către Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Ion T. Dragomir, Mircea Nicu. Descoperirile ce vizează comunităţile umane neolitice şi eneolitice sunt prezente în întreg judeţul Galaţi, integrând acest spaţiu în arealele culturilor Starčevo-Criş (Brăhăşeşti, Cosiţeni, Drăgăneşti, Gârbovăţ, Munteni, Negrileşti, Ţepu), Stoicani-Aldeni (Bălăbăneşti, Băneasa, Drăgăneşti, Folteşti, Măstăcani, Pleşa, Puricani, Smârdan, Smulţi, Stoicani, Suceveni, Ţepu, Umbrăreşti, Viile) şi Cucuteni-Ariuşd (Bereşti, Găneşti, Toflea).
Muzeul de Istorie Galaţi deţine o bogată şi interesantă colecţie de artefacte preistorice, multe dintre ele provenind din cercetările sistematice efectuate în siturile eneolitice de la Bereşti, Suceveni, Stoicani, Folteşti şi altele.
Alături de vase ceramice, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte litice, descoperite în aceste situri, în colecţia muzeului gălăţean regăsim şi resturi faunistice, alături de care se remarcă numeroase obiecte din materii dure animale, artefacte finite, eboşe, deşeuri, materii prime etc. Aceste artefacte au fost descoperite atât în complexe închise, cât şi în stratul de cultură, contribuind, prin datele pe care le pun la dispoziţie prin studiu specializat, la o mai bună înţelegere a paleotehnologiei şi a relaţiei comunităţilor respective cu mediul natural în care vieţuiau.
Loturile de artefacte din materii dure animale identificate în colecţia Muzeului de Istorie Galaţi în vederea studiului (cuprinzând 240 piese) şi selectate pentru a fi incluse în catalogul de faţă (un număr de 187 piese) provin din staţiunile eneolitice de la Bereşti, cu cele două puncte: „Dealul Bâzanului” şi „Dealul Bulgarului” (cultura Cucuteni-Ariuşd, faza A3), Stoicani, punctul „Cetăţuia” şi Suceveni, punctul „Stoborăni” (aspectul cultural Stoicani-Aldeni).
Cercetările efectuate de arheologul Ion T. Dragomir au avut loc în a doua jumătate a secolului trecut, începând cu anul 1960 în punctul Bereşti-„Dealul Bâzanului”, în anul 1968 la Suceveni-„Cetăţuia” şi în 1980 în punctul Bereşti-„Dealul Bulgarului”.
Situl de aici oferă analizei de faţă un număr de 24 artefacte din materii dure animale, descoperite ca urmare a cercetările arheologice efectuate în anii 1960-1965, de către fostul director al Muzeului de Istorie Galaţi, arheologul Ion T. Dragomir. Acest sit aparţine culturii Cucuteni-Ariuşd, faza A3 (cca 3500-3300 î.Chr.) şi este situat la aproximativ 2 km est-nord-est de actualul oraş Bereşti, în apropierea drumului care duce de la Bereşti spre Săseni-Puricani-Aldeşti. Staţiunea a fost identificată, încă din anul 1939, de către prof. M. Petrescu-Dîmboviţa, care a cercetat regiunea din sudul Moldovei (Petrescu-Dîmboviţa 1940).
Cercetările arheologice au dus la descoperirea unor locuinţe eneolitice, pe o suprafaţă de circa 150 m2, specifice culturii Cucuteni, faza A. Aceste urme eneolitice au apărut într-un nivel gros de circa 0,25 – 0,75 m, în pământul cafeniu-închis,
pe întreaga suprafaţă cercetată. Aici s-au descoperit platforme de lut ars ce ating 10 – 15 cm grosime, vetre, râşniţe, unelte de piatră şi os, oase de animale, cochilii de melci şi valve de scoici, ceramică corodată şi pictată, specifică culturii Cucuteni, faza A. Au fost cercetate două locuinţe cucuteniene (Locuinţa I şi Locuinţa II) şi un număr de patru gropi menajere, din care a fost recoltat un bogat material (Dragomir 1967, 42).
Cantitativ, ceramica pictată, specifică acestei epoci, deţine locul principal în cadrul inventarul complexelor cercetate, dar nu lipsesc nici uneltele, confecţionate din materiale litice, os, corn şi lut ars. Au fost descoperite trei fragmente de râşniţe de mână şi două frecătoare de piatră, un topor, numeroase aşchii, lame şi un răzuitor de silex, precum şi o dăltiţă de corn de cerb, multe coarne de cerb, colţi de mistreţ, oase cu urme de prelucrare, fragmente de fusaiole ş.a. (Dragomir 1967, 43).
Din repertoriul descoperirilor de la Bereşti-„Dealul Bâzanului” nu lipsesc piesele de artă, plastica cucuteniană fiind reprezentată prin câteva fragmente de figurine antropomorfe feminine, împodobite cu motive meandrice incizate şi pictură roşie.
Locuirea de pe „Dealul Bâzanului” a continuat şi în următoarele etape istorice, fapt confirmat de numeroasele artefacte şi complexe de locuire descoperite cu prilejul unor cercetări de suprafaţă, dar şi în săpături. Astfel au apărut urme de locuire aparţinând epocii bronzului şi primei epoci a fierului (Hallstatt), din zona celor patru gropi cucuteniene, notate a, b, c, d, fiind prelevate fragmente ceramice specifice epocilor menţionate, precum şi un vârf de săgeată de bronz de „tip scitic” (Dragomir 1967, 46).
Un lot artefacte din materii dure animale, în număr de 79, provine dintr-un alt important sit arheologic din zona oraşului Bereşti, judeţul Galaţi, şi anume cel plasat pe „Dealul Bulgarului”. Acest sit a fost sesizat perieghetic de către fostul director al Muzeului de Istorie Galaţi, Ion T. Dragomir, încă din anul 1960 (Dragomir 1967, 48).
Situl menţionat aparţine culturii Cucuteni-Ariuşd, faza A3 (cca 3500-3300 î.Chr.). El a fost afectat de lucrările de terasare şi plantare a viţei de vie; a fost cercetat în patru campanii succesive, între anii 1980 şi 1983 (Dragomir 1983a, 70-81); se află în partea de nord-vest a oraşului Bereşti, în imediata apropiere a drumului ce duce de la Bereşti la Pleşa-Bârlad. La baza promontoriului, pe care se află situl, curge pârâul Chineja, care adună din această zonă mai multe izvoare. Existenţa apei, a pădurilor, precum şi amplasarea într-un punct apărat prin configuraţia terenului au reprezentat condiţii naturale deosebit de prielnice pentru dezvoltarea unei aşezări importante a comunităţilor eneolitice cucuteniene.
În cele patru campanii de cercetare sistematică a sitului au fost deschise cinci secţiuni cu dimensiuni de 50 m/2 m (S1, S2, S3), de 15/2 m (S4) şi 10m/3 m (S5), precum şi două casete de 10 m/5 m (Caseta A, Caseta C) şi o a treia de 11/6 m(Caseta B). În toate suprafeţele cercetate, stratul de cultură eneolitic, având o grosime de circa 0,40 m, a fost surprins la o adâncime relativ mică, la – 0,30m – 0,40m, fapt datorat intenselor lucrări agricole de pe acest promontoriu.
Toate suprafeţele cercetate au avut un important potenţial arheologic, fiind surprinse două locuinţe cucuteniene, trei bordeie şi gropi menajere din aceeaşi perioadă, toate având un bogat inventar.
Surprinsă în S1/1980, locuinţa 1 s-a dovedit a fi cea mai bogată în inventar arheologic, pentru dezvelirea ei în întregime fiind necesară deschiderea secţiunilor 2 şi 3. Sub pereţii căzuţi ai acestei locuinţe au fost descoperite atât numeroase fragmente ceramice pictate, plastică antopomorfă şi zoomorfă, unelte litice şi de os, cât şi cea mai importantă reprezentare plastică din acest sit, şi anume binecunoscuta deja „Horă de la Bereşti” (Dragomir 1987, 289-299).
Alături de locuinţa 1, la Bereşti-„Dealul Bulgarului” au mai fost cercetate trei bordeie, o altă locuinţă rectangulară şi gropi menajere. Pe parcursul cercetării au fost evidenţiate urme de vetre, fragmente de plăci de lut ars perforate, ce proveneau de la grătarul unui cuptor de ars ceramică, unelte litice şi de os, material arheozoologic.
Evident că ceramica, descoperită în cadrul aşezării eneolitice cucuteniene de pe „Dealul Bulgarului”, ocupă primul loc din punct de vedere cantitativ, ca dealtfel în majoritatea aşezărilor ce aparţin acestei culturi. Această categorie de artefacte este reprezentată prin fragmente ceramice cucuteniene cu pictură tricromă bine conservată, o ceramică de bună calitate, sau de uz comun, realizată într-o mare diversitate de forme şi motive ornamentale. Motivele ornamentale redate prin pictura tricromă cu alb, roşu şi negru sunt reprezentate prioritar de spirale simple şi în formă de „S“ sau de binecunoscutele meandre, dispuse sub forma unor registre etajate. Nota caracteristică a întregii ceramici pictate cucuteniene din aşezarea de pe „Dealul Bulgarului”, ca de altfel şi din aşezarea Bereşti – „Dealul Bâzanului”, situată pe raza aceleiaşi localităţi, este reprezentată de banda îngustă, spiralică (Dragomir 1983a, 77).
O mare diversitate relevă şi plastica antropomorfă şi zoomorfă descoperită atât în locuinţe, bordeie, cât şi în unele gropi menajere sau în stratul de cultură eneolitic. Plastica antropomorfă este prezentă în special prin diferite figurine feminine, ornamentate şi neornamentate, decorul fiind ilustrat de motive spiralice şi menadrice, adânc incizate, ce acoperă în întregime suprafaţa statuetelor. Plastica zoomorfă este reprezentată de protome animaliere, de bovine şi de ovine, aplicate pe unele vase ceramice cucuteniene, probabil de caracter ritual (Dragomir 1983a, 79-80).
Prin cercetarea sitului de la Bereşti – „Dealul Bulgarului” a fost descoperită şi o gamă variată de unelte de piatră şi os, precum şi un bogat material arheozoologic. Astfel, de sub dărâmăturile locuinţei 1 au fost recuperate topoare litice (de marnă), lame şi aşchii de silex de Prut, vârfuri de săgeţi din silex, unelte de os, precum săpăligi, plantatoare, împungătoare, spatule şi altele (Dragomir 1983a, 74). Tot în locuinţa 1, spre centrul acesteia, au fost găsite numeroase oase de cerb, mistreţ, aflate în curs de prelucrare (Dragomir 1983a; Dragomir 1992; Dragomir 1996a; Dragomir 1996c; Dragomir 1996d; Dragomir 1996e; Dragomir 1996f; Dragomir 1996g; Dragomir 1996h).
Aşezarea atribuită aspectului cultural Stoicani-Aldeni de la Stoicani, punctul „Cetăţuia”, se află pe un promontoriu care domină valea Prutului, la circa 100 m vest de halta CFR din localitate.
Geomorfologic, aşezarea se află în Podişul Covurluiului, pe culoarul Prutului, în zona de tranziţie de la podiş la câmpie. Ea a fost identificată de către arheologul Mircea Petrescu-Dîmboviţa şi apoi cercetat prin săpături în anii 1949-1950 (Petrescu-Dîmboviţa 1953a, 13-156).
Aşezarea eneolitică, devenită eponimă aspectului cultural Stoicani-Aldeni (cca 3800-3600 î.Chr.), are două straturi de cultură cu şase niveluri de locuire suprapuse direct. Tot aici a fost cercetată şi o necropolă hallstattiană de către Mircea Petrescu-Dîmboviţa (Petrescu-Dîmboviţa 1953b, 157-212).
În aşezarea eneolitică au fost descoperite mai multe complexe arheologice, acestea constând în urme de locuinţe concretizate prin prezenţa unor podine din lut tasat şi resturi de lemn şi trestie, alături de vetre de foc, cuptoare de ars ceramică, gropi menajere şi pentru provizii.
A fost recuperat un variat material arheologic, compus din numeroase şi variate unelte litice (percutoare, şlefuitoare, frecătoare, râşniţe, lame, răzuitoare, topoare, dălţi) şi os (spatule, harpoane, ace şi diverse vârfuri etc.). Au fost descoperite vase şi fragmente ceramice, alături de plastică antropomorfă şi alte obiecte specifice aspectului cultural Stoicani-Aldeni.
Bogata faună existentă în regiune în mileniul IV î.Chr. este confirmată de numeroasele resturi arheozoologice care atestă prezenţa unor animale domestice, printre care se remarcă şi resturi de câine, dar şi cele ale speciilor sălbatice (bour, porc mistreţ, căprioară, cerb, lup) alături de vertebre provenind de la peşti de talie mare, valve de scoici, carapace de broască ţestoasă şi cochilii de melci.
În staţiunea de la Stoicani a fost descoperit un număr de 17 obiecte din materii dure animale; după autorul cercetărilor este vorba de: sule realizate din oase lungi de căprior, dăltiţe din corn, plăcuţe şi pandantive (Petrescu-Dîmboviţa 1953a, 207; Dragomir 1983b; Dragomir 1996h).
Una dintre cele mai importante aşezări eneolitice de tip Stoicani-Aldeni a fost cercetată la Suceveni-„Stoborăni”, între 1968 şi 1977.
Staţiunea arheologică este situată pe versantul de est a dealului Stoborăni, situat la egală distanţă de satele Rogojeni şi Cavadineşti, pe traseul şoselei Galaţi-Găneşti-Murgeni, într-o poziţie care oferă o largă vizibilitate asupra văii Horincea. Colina pe care se află aşezarea este terasată natural, orientată est-vest, flancată la nord şi sud de două ravene formate de izvoarele din zonă.
Ion T. Dragomir a efectuat primele cercetări în acest sit, având ca principal scop investigarea aşezării eneolitice fortificate, atribuită aspectului cultural Stoicani-Aldeni (cca 3800-3600 î.Chr.) (Dragomir 1983b). În decursul celor opt campanii de cercetări au fost deschise 17 secţiuni cu dimensiuni diferite, care au permis descoperirea a numeroase complexe arheologice eneolitice, dar şi din alte epoci istorice (epoca fierului, sec. III-IV, VI-VII, X-XI p.Chr., evul mediu mijlociu şi târziu). Cercetarea unei suprafeţe de peste 2000 mp a documentat prezenţa a două şanţuri de apărare duble, iar locuirea s-a derulat în cadrul a trei etape de dezvoltare în perioada eneolitică.
Au fost descoperite gropi de bordeie, locuinţe de suprafaţă (dintre care 5 aveau platforme şi plan rectangular), vetre de foc, cuptoare, 28 de gropi pentru provizii şi gropi menajere, aşezarea fiind întărită cu două semicercuri duble de şanţuri de apărare.
Alături de marea cantitate de material ceramic specific acestui aspect cultural, din cercetări a fost prelevat şi un bogat material litic şi osteologic constând în unelte, arme şi resturi faunistice.
În repertoriul obiectelor de os şi corn de la Suceveni-„Stoborăni” sunt bine documentate împungătoarele din os, spatulele, pumnalele, dăltiţele‚ harpoanele şi săpăligi din corn de cerb, artefacte de altfel frecvent întâlnite în mediul culturilor eneolitice din spaţiul carpato-balcanic.
Multe dintre uneltele de os cunoscute până acum, specifice aspectului cultural Stoicani-Aldeni, provin din inventarul aşezării de la Suceveni-„Stoborăni”, în care se regăsesc 121 de artefacte studiate. Autorul descoperirilor menţionează „11 pumnale prelucrate din oase mari, rotunde şi omoplaţi, 22 de împungătoare confecţionate din oase lungi de căprioară, 26 de sule realizate din oase rotunde de pasăre şi peşte, 52 de spatule din coaste de animale mari, din cubitus de oaie şi porc, precum şi cinci săpăligi şi patru harpoane din corn de cerb” (Dragomir 1983b, 48).
Prezenţa în toate aşezările eneolitice menţionate a numeroase unelte realizate din materii dure animale reliefează, pe de o parte, exploatarea complexă a resurselor mediului de către comunităţile eneolitice, precum şi unele dintre din ocupaţiile omului acelor vremuri, cum ar fi vânătoarea, culesul, creşterea animalelor domestice, prelucrarea materiilor dure animale şi a materialelor litice, a lutului, a lemnului etc. pentru realizarea uneltelor, a armelor şi a altor categorii de artefacte (Dragomir 1983b; Dragomir 1992; Dragomir 1996a; Dragomir 1996e; Dragomir 1996f; Dragomir 1996g; Dragomir 1996h).
Bibliografie:
Dragomir 1967 – I. T. Dragomir, Săpături arheologice la Tg. Bereşti (r. Bujor, reg. Galaţi), Danubius, I, 41-59.
Dragomir 1983a – I. T. Dragomir, Săpăturile arheologice din aşezarea cucuteniană de la Bereşti-„Dealul Bulgarului”, jud. Galaţi, MCA, XV, 70-81.
Dragomir 1983b – I. T. Dragomir, Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, Bucureşti.
Dragomir 1987 – I. T. Dragomir, Un vase-support cucuténien: La ronde de Bereşti, în M. Petrescu-Dîmboviţa, N. Ursulescu, D. Mohah, V. Chirica (éds.), La Civilisation de Cucuteni en contexte européen, Session scientifique dediée au centenaire des premières découvertes de Cucuteni, Iaşi, Piatra-Neamţ, 24-28 septembrie 1984, Iaşi.
Dragomir 1992 – I. T. Dragomir, Consideraţii privind neoliticul şi eneoliticul din sud-estul Moldovei, Danubius, XIII-XIV, 23-74.
Dragomir 1996a – I. T. Dragomir, Consideraţii privind neoliticul şi eneoliticul din sud-estul Moldovei, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 9-62.
Dragomir 1996b – I. T. Dragomir, Săpături arheologice la Tg. Bereşti (r. Bujor, reg. Galaţi), în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 63-82.
Dragomir 1996c – I. T. Dragomir, Săpăturile arheologice din aşezarea cucuteniană de la Bereşti-„Dealul Bulgarului”, judeţul Galaţi, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 83-112.
Dragomir 1996d – I. T. Dragomir, Trei brăzdare de aratru cucuteniene descoperite în regiunea de sud a Moldovei, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 133-138.
Dragomir 1996e – I. T. Dragomir, Diferite tipuri de unelte agricole specifice orânduirii comunei primitive, descoperite în sudul Moldovei, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 139-163.
Dragomir 1996f – I. T. Dragomir, Ocupaţiile comunităţilor neo-eneolitice de aspect cultural Stoicani-Aldeni, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 165-172.
Dragomir 1996g – I. T. Dragomir, Descoperiri arheologice privind vânătoarea, pescuitul şi culesul din natură, practicate de comunităţile eneolitice din sudul Moldovei, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 173-185.
Dragomir 1996h – I. T. Dragomir, Contribuţii privind ritul funerar şi credinţele magico-religioase la comunităţile aspectului cultural Stoicani-Aldeni, în Monografia arheologică a Moldovei de Sud, I, Danubius, XVI, 188-220.
Petrescu-Dîmboviţa 1940 – M. Petrescu-Dîmboviţa, Călătorie de cercetare arheologică în jud. Covurlui, Orizonturi, III, 5-9.
Petrescu-Dîmboviţa 1953a – M. Petrescu-Dîmboviţa, Cetăţuia de la Stoicani, Materiale, I, 13-156.
Petrescu-Dîmboviţa 1953b – M. Petrescu-Dîmboviţa, Cimitirul hallstattian de la Stoicani, Materiale, I, 157-213.