ARTEFACTE DIN MATERII DURE ANIMALE
ÎN PREISTORIA ŞI PROTOISTORIA ROMÂNIEI
Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs
Paleoliticul superior (cca 35.000 − 12.000 B.P.). Cele mai vechi descoperiri de artefacte IMDA se datează între circa 30.000 şi 27.000 B.P. (cultura aurignaciană); piese mai numeroase aparţin culturii gravettiene (cca 27.000/23.000 − 13.000 B.P.). Ele au fost descoperite în situri din Moldova, Dobrogea, Oltenia şi Transilvania (Cotu-Miculinţi; Crasnaleuca; Lespezi, Piatra Neamţ-„Poiana Cireşului”; Ripiceni-Stânca; Boroşteni-„Peştera Cioarei”; Baia de Fier; Ţibrinu; Ohaba-Ponor; Râşnov-„Peştera de la Gura Cheii”). Artefactele erau realizate din fragmente de oase lungi de mamifere, corn de ren, fildeş de mamut, dinţi, cochilii: vârfuri polifuncţionale, vârfuri (armături) pentru suliţe, harpoane, primele obiecte de podoabă, precum dinţii perforaţi (canin de lup, Ohaba-Ponor-„Peştera din Bordu Mare”), pandantive de os, bastoane perforate, piese de utilitate incertă decorate (metapod de cal decorat cu linii gravate, Topalu). Remarcăm apariţia unor adevărate „ateliere” (arii speciale în cadrul aşezărilor) de prelucrare a osului şi a cornului de ren (Cotu-Miculinţi, Crasnaleuca, pe malul Prutului, Moldova), a celor mai vechi obiecte de fildeş (Cotu-Miculinţi, Lespezi, Piatra Neamţ-„Poiana Cireşului”) (Beldiman 2007, 187-197; Beldiman 2012, 5-32;imda-romania.blogspot.ro; marincarciumaru.ro ).
Epipaleolitic. Tardigravettian de aspect mediteranean (cca 12.000 − 10.000 B.P.). Această cultură dispune de un material relativ bogat, provenind din situri plasate în regiunea Porţilor de Fier. Oasele mamiferelor vânate, dinţii, cochiliile de melci şi scoici, cornul de cerb şi de căprior, vertebrele de peşti au fost utilizate pentru realizarea vârfurilor (străpungătoarelor), a netezitoarelor, a armăturilor pentru suliţe, a cârligelor pentru pescuit, probabil a acului de cusut (cea mai veche atestare pentru România). Gama obiectelor de podoabă este variată şi bogată (pandantive, dinţi perforaţi canini de cerb şi de vulpe, incisivi de bovide, incisiv de castor, vertebre de somn perforate) şi decorate cu motive geometrice gravate (arta mobilieră) este bine reprezentată: vârfuri de suliţă, obiecte de uz incert. Cele mai importante descoperiri provin din aşezările de la Dubova-„Cuina Turcului”, Ogradena-„Icoana” şi „Răzvrata” (Beldiman 2007, 198-204; imda-romania.blogspot.ro).
Mezolitic. Cultura Schela Cladovei (cca 8.000 − 6.000 î.Chr.). Această epocă dispune de un efectiv consistent, dar mai puţin diversificat tipologic-funcţional în raport cu epoca precedentă, provenind din aşezările cercetate în regiunea Porţilor de Fier. Dezvoltarea IMDA este marcată de schimbările ecologice determinate de instalarea regimului temperat prin trecerea la holocen (actualul geologic). Artefactele sunt standardizate tipo-morfologic, realizate din oase de mamifere, dinţi de mistreţ şi, cu deosebire, corn de cerb: vârfuri polifuncţionale (străpungătoare), netezitoare şi racloare-cuţit din fragmente de defense de mistreţ, vârfuri oblice din corn de cerb, folosite (în funcţie de tip) ca unelte pentru prelucrarea lemnului sau ca arme (securi). Utilizarea arcului determină apariţia unei serii tipice de armături pentru săgeţi, utilizate la vânătoare, dar şi în conflicte interumane (primele dovezi ale unor conflicte armate din această parte a Europei, descoperiri la Schela Cladovei). Arta mobilieră şi utilizarea podoabelor sunt domenii care au furnizat relativ puţine artefacte. Cele mai importante aşezări de provenienţă a IMDA sunt cele de la Drobeta-Turnu Severin − Schela Cladovei, Ostrovu Corbului şi Ostrovu Mare (Beldiman 2007, 204-211; Beldiman 2012, 33-54; imda-romania.blogspot.ro).
Neo-eneolitic (cca 6.000 − 3.500 î.Chr.). Neolitizarea regiunilor nord-dunărene prin instalarea unor grupuri de populaţii originare din sudul Balcanilor şi economia productivă (creşterea animalelor şi cultivarea plantelor) determină schimbări majore în domeniul IMDA. Sursele de aprovizionare cu materii prime sunt permanent la dispoziţie, iar oasele speciilor domestice (bovine şi ovicaprine) domină gama materiilor prime. Oasele speciilor vânate, coarnele cervidelor (cerb, căprior), dinţii (canini de mistreţ) şi cochiliile scoicilor continuă a fi folosite, dar în proporţii mai reduse. Numărul pieselor descoperite creşte semnificativ, aşezările de provenienţă fiind răspândite pe mare parte a teritoriului României; gama tipologică se diversifică, reflectând ocupaţii noi: vârfurile polifuncţionale confecţionate din metapodii de bovine şi ovicaprine pentru prelucrarea pieilor, ace de cusut, netezitoare, vârfuri de mari dimensiuni pentru împletit, linguri-spatule, corpuri de seceră din corn de cerb, vârfuri oblice din corn de cerb folosite ca săpăligi sau securi etc.
În categoria podoabelor menţionăm inele şi ace de păr de os, brăţări de os, de corn de cerb şi din valva scoicii de origine mediteraneană Spondylus gaederopus, rondele perforate de os, pandantive, mărgele de os şi de Spondylus etc. Între aşezările importante se numără cele de la Cluj-Napoca-„Gura Baciului”, Cârcea-„Hanuri” şi „Viaduct”, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Şeuşa, Trestiana (cultura Starčevo-Criş); Liubcova-„Orniţa”, Gornea-„Căuniţa de Sus” (cultura Vinča), Turdaş (cultura Turdaş) ş.a. (Beldiman 2007, 211-234; Beldiman 2012, 55-124; imda-romania.blogspot.ro).
Pentru restul culturilor neo-eneolitice nu avem (încă) decât abordări sporadice ale problematicii IMDA. Se remarcă studiile recente asupra IMDA din aria culturilor cu ceramică pictată Gumelniţa, Petreşti şi Cucuteni, care au relevat utilizarea unei game de unelte de os (vârfuri, topoare, harpoane din corn de cerb etc.), dar şi podoabe într-o gamă diversificată, cuprinzând brăţări, mărgele, pandantive etc., realizate din os şi din cochilii de scoici locale (Unio) sau mediteraneene (Spondylus, Glycymeris), acestea din urmă provenind din practicarea schimburilor. Un loc aparte ocupă depozitele cu piese de prestigiu, în care, alături de artefactele de metal (topoare, brăţări, aplice, mărgele de cupru; aplice şi cercei de aur) se regăsesc frecvent piese IMDA, precum caninii de cerb perforaţi şi imitaţiile lor în os. Astfel de depozite au fost descoperite la Brad, jud. Neamţ; Cucuteni, jud. Iaşi; Ariuşd, jud. Covasna; Câlnic, jud. Alba ş.a. Un loc aparte ocupă piesele de prestigiu de tip sceptru, confecţionate din corn de cerb şi decorate cu bogate motive geometrice gravate, descoperite în aria culturii Coţofeni; un exemplu este oferit de piesa provenind de la Boarta, jud. Sibiu. (Beldiman 2000; Beldiman 2012, 95-144; Beldiman, Sztancs 2004a; Beldiman, Sztancs 2004b; Beldiman; Sztancs 2005; Beldiman, Sztancs 2006; Beldiman, Sztancs 2008; Beldiman, Sztancs, Ciută 2005; Sztancs, Beldiman 2005; Sztancs, Beldiman, Buzea 2010; Sztancs 2011).
Epoca metalelor. Epoca bronzului şi prima epocă a fierului (cca 3.500 − 450 î.Chr.). IMDA este prezentă, dar în măsură mai mică în raport cu epocile anterioare, în activităţile economice (utilaj de tip domestic şi specializat, precum vârfurile de os, topoarele, „brăzdarele de plug” din corn de cerb), cele legate de armament (de vânătoare sau de atac − arcul cu săgeţi cu armături de os şi corn de cerb), ca şi în domeniul podoabelor şi al obiectelor decorate. Se remarcă repertoriul bogat al IMDA în aria culturii Noua, ultima manifestare notabilă a acestui fenomen în cursul protoistoriei. Tot acum se înregistrează interferenţa IMDA cu un alt subsistem tehnic, acela care include artefactele metalice (din cupru, bronz, fier), dar şi impactul dezvoltării unor domenii noi, cum sunt cele legate de folosirea armamentul ofensiv şi defensiv metalic (accesorii de os şi corn, cum sunt aplicele, butonii etc.), utilizarea curentă a calului de călărie (piese de harnaşament, precum psaliile, aplicele, distribuitoarele de curele etc.). Spectaculoase sunt piesele de tip manşon şi sceptru, realizate din corn de cerb, bogat decorate cu motive geometrice gravate, descoperite în aria culturii Wietenberg, Transilvania (Beldiman 2002a; Beldiman 2002b; www.mncr.ro/stiri+2012+tabara%20de%20arheologie%20experimentala%20cronos.html ).
Studiul IMDA preistorice şi protoistorice documentează aspectele complexe ale paleoeconomiei, ale spiritualităţii şi ale relaţiilor intercomunitare, cele dintre comunităţile umane şi mediul ecologic, dintre om şi animal, oferind argumente specifice şi concrete în sprijinul definirii conţinutului fiecărei culturi şi epoci.
Bibliografie
Beldiman 2000 – C. Beldiman, Obiecte de podoabă neolitice timpurii din materii dure animale descoperite pe teritoriul României: brăţări din corn de cerb, BulMTA, 5-7, 1999 (2000), 31-45.
Beldiman 2002a – C. Beldiman, Vârfuri de săgeţi din materii dure animale descoperite în aşezarea culturii Noua de la Zoltan, jud. Covasna, Angustia, 7, 115-152.
Beldiman 2002b – C. Beldiman, Zoltan. Industria materiilor dure animale în aşezarea culturii Noua: privire generală, în I. Oberländer-Târnoveanu, M.-V. Angelescu, C. Borş (coord.), Cronica cercetărilor arheologice din România. A XXXVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş 28 mai - 1 iunie 2002, CIMEC, Bucureşti, 345-349.
Beldiman 2007 – C. Beldiman, Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie − Supplementum 2, Bucureşti.
Beldiman 2012 – C. Beldiman, Prehistoric artefacts of animal skeletal materials from Romania. Studies and articles, Lambert Academic Publishing, Saarbrücken.
Beldiman, Sztancs 2004a – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, Piese de podoabă din materii dure animale descoperite în Peştera Mare, sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara, Corviniana, 8, 97-109.
Beldiman, Sztancs 2004b – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, Les objets de parure en matières dures animales de la culture Cucuteni: le dépôt de Hăbăşeşti, dép. de Iaşi, în Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O. Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D. Monah (éds.), Cucuteni. 120 ans de recherches. Le temps du bilan, Centre International de Recherches de la Culture Cucuteni, Piatra Neamţ, Institut d’Archéologie Iaşi, Piatra Neamţ, 107-115.
Beldiman, Sztancs 2006 – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, Depozitele de obiecte de prestigiu aparţinând culturii Cucuteni. Studiul artefactelor din materii dure animale, MCA, 2, 33-74.
Beldiman, Sztancs 2008 – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, Matière, artefact, symbole. Dents percées et imitations en os dans les dépôts d’objets de prestige de la culture Cucuteni, StudiiP, 5, 89-108.
Beldiman, Sztancs, Ciută 2005 – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, M. M. Ciută, Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni descoperite recent în Transilvania, ActaMT, 1, 15-25.
Beldiman; Sztancs 2005 – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, Obiecte de podoabă neolitice timpurii din materii dure animale descoperite pe teritoriul României: brăţări de os, RevBist, 19, 9-30.
Sztancs 2011 – D.-M. Sztancs, Industria materiilor dure animale în neo-eneoliticul din Transilvania. Repertoriu, tipologie, studiu paleotehnologic, date privind paleoeconomia. baze de date, Teză de doctorat, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu”, Sibiu.
Sztancs, Beldiman 2005 – D.-M. Sztancs, C. Beldiman, L’industrie des matières dures animales dans le site appartenant à la culture Cucuteni de Mărgineni, dép. de Bacău, Roumanie, în Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O. Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D. Monah (éds.), Cucuteni. 120 ans de recherches. Le temps du bilan, Centre International de Recherches de la Culture Cucuteni, Piatra Neamţ, Institut d’Archéologie Iaşi, Piatra Neamţ, 285-292.
Sztancs, Beldiman, Buzea 2010 – C. Beldiman, D.-M. Sztancs, D. L. Buzea, Fiches typologiques de l’industrie osseuse de Roumanie. I. Préhistoire. 1. Idole/pendeloque/amulette anthropomorphe énéolithique en bois de cerf de Păuleni-Ciuc, dép. de Harghita, ActaTS, 9, 121-150.
imda-romania.blogspot.ro
marincarciumaru.ro
www.mncr.ro/stiri+2012+tabara%20de%20arheologie%20experimentala%20cronos.html