"SITUL ARHEOLOGIC POIANA - PIROBORIDAVA"
Dintre numeroasele situri arheologice aflate pe teritoriul județului Galați cele mai cunoscute sunt fără îndoială cele de la Bărboși și Poiana antica Piroboridava. Situl arheologic de la Poiana înscris în Lista Monumentelor Istorice din România, cod GL-I-s-A-02989, a stârnit interesul cercetătorilor, dar și a amatorilor de antichități, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Spiru Haret atrăgea atenția asupra importanței stațiunii aflată pe valea Siretului, pe un promontoriu înalt de 200 m față de albia râului, adresându-i lui Vasile Pârvan rugămintea de a se îngriji de situația acestei stațiuni.
Anul 1913 consemnează realizarea primelor sondaje arheologice efectuate de V. Pârvan care va fi preocupat de prelucrarea datelor despre "Cetățuia de la Poiana", cuprinzând și în binecunoscuta sa lucrare "Getica", informații referitoare la sit, materialele descoperite, datare și stratigrafie.
Studierea sitului prin sondajele realizate de Vasile Pârvan și de către Gheorghe Ștefan în 1926 este continuată prin cercetarea sistematică a "Cetățuii" și a împrejurimilor de către colective de arheologi conduse de Radu Vulpe și Ecaterina Dunăreanu Vulpe între anii 1927-1931, 1939-1940 și 1949-1950. La aceste cercetări au participat istorici cunoscuți precum Anton Nițu, Nicolae Gostar, Ștefan Ștefănescu, C. Cihodaru, Radu Florescu, Alexandru Vulpe, preotul Constantin Mătasă.
Ultima perioadă de ample cercetări sistematice în situl de la Poiana este cea derulată între anii 1985-1990 prin colaborarea Institutului de Arheologie din Iași și a Muzeului Mixt Tecuci, colectivul fiind condus de arheologul Silvia Teodor, căreia i s-au alăturat Stela Țau și Mircea Nicu.
Ca urmare a acestor cercetări realizate prin studierea a peste 30 de unități de săpătură, doar pe promontoriul "Cetățuia", situl de la Poiana a fost încadrat cronologic începând cu epoca bronzului și până la începutul secolului al III- lea p. Chr.
Stratigrafic s-a constatat existența a cinci niveluri de locuire, din care cel mai reprezentativ este cel din perioada geto-dacică. Existența a numeroase straturi de cultură marchează o intensă locuire timp de mai bine de un mileniu, începând din secolul al XIII - lea a. Chr., continuând cu cele două perioade ale epocii fierului, când populațiile tracice și geto-dacice vor ajunge la apogeul dezvoltării lor intrând în contact cu lumea mediteraneană și încheind cu epoca în care romanii cuceresc spațiul de la nord de Dunăre fiind prezenți și în Moldova de Jos.
Situl arheologic Poiana cuprinde atât așezarea de pe "Cetățuie", cât și două necropole tumulare, una din epoca bronzului și cealaltă din perioada dacică, situate în partea de est a promontoriului, precum și urme ale unor elemente de fortificație (șanț și val) existente încă din antichitate.
Bogăția materialului recoltat a confirmat intensa locuire în această parte a Moldovei și a făcut posibilă constituirea unor colecții valoroase aflate în administrarea unor instituții specializate (Muzeul Mixt Tecuci, Institutul de Arheologie Iași, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul de Istorie Galați).
Impresionanta colecție deținută de Muzeul Mixt Tecuci, din care prezentăm o mică parte în expoziția "Situl arheologic Poiana", oferă, atât specialistului cât și publicului larg, prilejul de a lua contact cu peste o mie de ani de istorie prin intermediul materialului arheologic foarte divers, ce ilustrează etapele de evoluție a populației autohtone și relațiile intense cu civilizațiile vecine.
În expoziție se poate remarca ceramica lucrată cu mâna și la roată, produsă în ateliere proprii, apoi ceramica de import grecească și romană, precum și unelte de fier, ilustrând diferite meșteșuguri și ocupații. Plastica antropomorfă și zoomorfă, obiecte din lut sau os, obiecte de podoabă și accesorii vestimentare, monede callatiene și romane sunt mărturii arheologice, prezente în expoziție, ce ilustrează intensa locuire în situl de la Poiana, județul Galați.