Biserica "Sfântul Nicolae"- (Banu)
Datare - 1807
Biserică de cult ortodox (până la 1868 biserică de mănăstire)
Monument de arhitectură, Lista Monumentelor Istorice - Gl-II-a-B-03088
Comuna Nicoreşti, Judeţul Galaţi
Parohia Nicoreşti

          Biserică navă, cu absida altarului rotunjită. Uşa de intrare în biserică are, la partea superioară, o deschidere în arc trilobat. Aceeaşi arcatură trilobată se regăseşte la uşile de acces în altar, practicate într-o catapeteasmă de zid, cu grosimea de 60 de cm.
          Pronaosul şi naosul au forme pătrate şi sunt separate printr-un arc dublou, lat de 120 cm. Deasupra pronaosului se ridică turla clopotniţei, cu bază pătrată, iar peste naos se dezvoltă turla cilindrică a Pantocratorului.
          Pereţii exteriori sunt împărţiţi în două registre de un brâu de cărămidă aşezate pe colţ. Acelaşi motiv ornamental se reia şi la cornişă. Firide lungi, terminate cu arc în acoladă, trec peste cele două registre şi dau bisericii o linie elansată.
          Construirea bisericii a început în anul 1800 şi s-a sfinţit în 1807, iar zidul de incintă s-a terminat în anul 1868. Are 200 de ani vechime şi este singura înconjurată de un zid de incintă care se păstrează întreg.
          Ctitorii, Banul Nicolae Lentin şi soţia sa Catinca erau greci veniţi în Moldova cu domnitorul Alexandru Moruzzi. Ei au avut un singur fiu Ioan, care a murit tânăr. Mormântul lui se află în partea de sud-vest a bisericii. După moartea fiului, soţii Lentin au închinat biserica mânăstirii Neamţ căreia i-au dăruit şi cele două moşii de la Nărteşti şi Piscu Covurlui, în suprafaţă de 1800 de fălci. Pe latura de sud vest au existat chilii de pământ.
          În anul 1857 s-a schimbat tabla de pe acoperiş şi s-a construit pridvorul; în anul 1893 s-au consolidat colţul de sud est şi colţul de nord est al zidului.
          Cutremurul din anul 1901 a avariat turla clopotniţei şi catapeteasma, abia în anul 1926 începându-se reparaţiile după un proiect întocmit de Comisia Monumentelor Istorice. S-a refăcut şi tencuiala interioară de către zugravul I. Dumitriu din Tecuci. Sfinţirea s-a făcut la 5 decembrie 1937. Cutremurul din 1940 a distrus complet turla Pantocrator şi a avariat grav turla clopotniţei. Direcţia Monumentelor Istorice a întocmit un proiect, iar cheltuielile de reparaţii au fost suportate de enoriaşi şi de Departamentul Cultelor.
          Pictura neobizantină este executată de pictorul C. Scuratoschi din Tecuci, în anii 1946-1947. Biserica s-a resfinţit la 13 noiembrie 1949.
          Pictura catapetesmei (de zid), este cea originară, fiind apreciată, împreună cu icoanele mobile, susceptibilă de a face parte din patrimoniul cultural. Se detaşează în mod special icoanele împărăteşti.
          În anii 1965-1968 Direcţia Monumentelor Istorice a finanţat repararea acoperişului şi a zidului. La zidul de incintă s-au executat lucrări de consolidare şi în anul 1983
          Cutremurele din anii 1977, 1986, 1990 au provocat şi apoi au amplificat fisuri majore în zidurile bisericii ce au condus la actualele lucrări de consolidare.