afis sigle proiect

PROIECT

Proiectare pentru consolidarea, restaurarea, reabilitarea şi punerea în valoare a
Casei Memoriale „Costache Negri”



LECŢIE DE ISTORIE

Personalitatea lui Costache Negri

                        Ziua porţilor deschise: joi, 9 septembrie 2021, ora 1030;

                        Prezintă: muzeograf Valentin BODEA;

                        Locul: Casa Memorială „Costache Negri” Mânjina, comuna Costache Negri, judeţul Galaţi.

                       Costache Negri s-a născut la Iaşi în martie 1812, în ,,casele Luca” (Pericle Martinescu, Costache Negri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965, p. 8), fiind al doilea copil al agăi Petrache Negre şi a Smarandei Donici, fiica spătarului Manolache Donici (Paul Păltănea, Viaţa lui Costache Negri, II, Editura Centrului Cultural ,,Dunărea de Jos”, Galaţi, 2006, p.51). Educaţia şcolară s-a realizat în casa părintească, tatăl său Petrache Negre a fost primul îndrumător, era un bun ,,geometru” şi cunoştea probabil, limba franceză (Ibidem, p. 57). Costache Negri a făcut studii şi cu un ,,didascalos” grec, însuşindu-şi primele noţiuni de artă şi literatură, de matematică, istorie şi geografie (Pericle Martinescu, op. cit., p. 16). În timpul petrecut la Chişinău (1821 – 1823), a fost înscris la ,,pensionul pentru fiii de nobili” de pe lângă Seminarul teologic (Paul Păltănea, op. cit., p. 57). A studiat apoi la curtea domnească, unde înainte de 8 februarie 1824, l-a avut ca ,,maître de langues”, pe Johann Baptist Gall (Ibidem, p. 59). Din toamna anului 1827, a început să frecventeze pensionul din Iaşi, a dascălului Etienne Marius Mouton (Ibidem, p. 61) şi a lui Victor Cuénin (Gh. N. Munteanu – Bârlad, Costache Negri. Viaţa şi vrednicia lui, Editura  «Minerva», Bucureşti, 1911, p. 15).

                        În anul 1829, Costache Negri a plecat la Odesa, unde era înscris la pensionul lui Louis Repey (Paul Păltănea, op. cit., p. 63). Aici Costache Negri a adoptat pentru prima dată în mod convenţional forma Negri (Negry), printr-o simplă adaptare la ortografia franceză a moldovenescului Negre (Pericle Martinescu, op. cit., p. 28). În 1832 era trimis la studii în străinătate, astfel studiază la Viena la pensionul Furlani (Paul Păltănea, op. cit., p. 67). La unul din balurile Operei organizate de Philippe Musard, din luna ianuarie a anului 1839, la Paris îl întâlneşte pe Vasile Alecsandri cu care leagă o statornică şi curată prietenie (Ibidem, pp. 76-77). Tot aici a făcut cunoştinţă cu alţi tineri români aflaţi la studii, cum ar fi Ion Ghica, N. Kretzulescu sau fraţii Goleşti (Ibidem).

                        Colaborator la revista Propăşirea (Pericle Martinescu, op. cit., p. 42), membru al ,,Asociaţiei literare” (Paul Păltănea, op. cit., pp. 114-115), participant la revoluţia de la 1848 din Ţările Române (Ibidem, pp. 133-143), membru al Divanului Apelativ al Ţării de Jos (1 sept. 1849 – 18 sept. 1850) (Ibidem, pp. 150-151), pârcălab al ţinutului Covurlui (4 iunie 1851 – 6 sept. 1853) (Ibidem, pp. 154-159), epitrop al spitalului Sf. Spiridon din Galaţi după 17 decembrie 1851 (Ibidem). În calitate de preşedinte al comisiei pentru înfrumuseţare a oraşului (Pericle Martinescu, op. cit., p. 124), la 11 august 1851 a prezentat domnitorului Grigore Alexandru Ghica, un ,,program” cu măsuri pentru modernizarea oraşului Galaţi. Acesta cuprindea cumpărarea unei clădiri în care să fie instalate toate instituţiile administrative, construirea unui chei la Dunăre, din marmură, pe o lungime de 125 de stânjeni (287 m), construirea cazărmii marinarilor, repararea cazărmii pompierilor şi pavarea străzilor principale (Paul Păltănea, op. cit., pp. 154-159). Domnitorul a aprobat acest ,,program”, iar Costache Negri s-a procupat mai întâi de construcţia cheiului, apoi de repararea carantinei (Ibidem). Tot în acest mandat s-a ocupat şi de proiectul care prevedea înfiinţarea Băncii Moldovei, de construirea unui local propriu pentru şcoala publică gălăţeană şi de cumpărarea unei săli de teatru (Ibidem). Domnitorul Grigore Alexandru Ghica avea să-l răsplătească pentru aceste iniţiative cu rangul de vornic la 7 mai 1853 (Ibidem).

                        La 3 noiembrie 1854, Costache Negri era numit ministru la Departamentul Lucrărilor Publice (Ibidem, p. 160). În acest mandat a uşurat poverile ţăranilor, reducând la jumătate numărul zilelor datorate de ţărani pentru întreţinerea drumurilor, a desfiinţat transportul obligatoriu al sării de către ţărani (Pericle Martinescu, op. cit., pp. 128-129), a stăruit ca linia electro-telegrafică, construită de la graniţa Austriei dinspre Bucovina până la Iaşi să fie extinsă până la Galaţi, iar pentru protejarea acestor linii telegrafice a elaborat un proiect prin care să fie impuse amenzi şi pedepse celor care vor cauza stricăciuni şi un regulament care cuprindea ,,îndatoririle telegrafice” (Paul Păltănea, op. cit., p. 160).

                        În perioada 10/22 aprilie – 22 iunie 1855 era trimis de către domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, la conferinţa de la Viena (Ibidem, pp. 163-167; Dumitru Teleor, Oameni mari ai României. Costachi Negri, Tipografia «Voinţa Naţională», Bucureşti, 1909, p. 26; Gh. N. Munteanu – Bârlad, op.cit., p. 30; Pericle Martinescu, op.cit., pp. 132-135. La 3/15 martie 1855 se deschideau lucrările conferinţei de la Viena, care trebuia să pună capăt războiului Crimeei, care au adus în discuţie şi «chestiunea românească». Cabinetul vienez comunica domnitorilor români să trimită la Viena un boier care să informeze pe cei prezenţi la conferinţă asupra vechilor drepturi şi privilegii ale Ţărilor Române), iar între 9 iulie 1855 – 14/26 februarie 1856, împreună cu Dimitrie Ralet se afla în misiune dipomatică la Constantinopol, trimis de acelaşi domnitor. La 3/15 iulie 1856, şi-a dat demisia din Sfatul Administrativ (Paul Păltănea, op. cit., p. 188), iar în luna octombrie se afla în oraşul Galaţi, unde era ocupat cu cumpărarea unui loc din ,,Uliţa Grădinii Vechi” şi cu reînnoirea actelor de proprietate ale altor locuri pe care le avea în ,,Uliţa Mihai Vodă” şi în ,,Mahalaua sârbească” (Ibidem, p. 191). La 5/17 septembrie 1857, în urma alegerilor pentru ,,proprietarii din târguri” erau aleşi ca deputaţi ai oraşului Galaţi, Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri (Ibidem, pp. 199-200). La deschiderea lucrărilor Divanului ad-hoc de la Iaşi, în data de 4 octombrie 1857, era ales ca vicepreşedinte al Adunării (Pericle Martinescu, op. cit., p. 165), iar la 4/16  noiembrie 1857 era reales în această funcţie (Paul Păltănea, op. cit., p. 204). În şedinţa Adunării din 21 decembrie 1857, Costache Negri şi Alexandru Ioan Cuza propuneau un proiect în trei puncte, votat de cei prezenţi. La punctul doi din proiect se face referire la menţinerea regimului de porto franco pentru oraşul Galaţi, precum şi aşezarea în acest port a unui intraposit pentru mărfurile străine (Gh. N. Munteanu – Bârlad, op.cit., p. 47).

                        La 14/26 – 18/30 decembrie 1858, Costache Negri era ales deputat al marilor proprietari din judeţul Ismail, în urma efectuării scrutinului pentru Adunarea electivă a Moldovei (Paul Păltănea, op. cit., p. 214). Costache Negri a fost propus drept candidat la tronul Moldovei (Pericle Martinescu, op. cit., pp. 178-182. Deznodământul se produse în noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1859, în apartamentul lui Costache Rolla de la ,,cabinetul” de istorie naturală din Iaşi, sala Elefant. După îndelungi dezbateri au mai rămas în cursa pentru domnia Moldovei, Costache Negri şi Lascăr Catargiu. Pisoschi şi Docan au propus pe Alexandru Ioan Cuza. Primul tur de scrutin se încheie cu rezultatul următor: Negri 11 voturi, Cuza 8, Mavrogheni 5, Lascăr Rosetti 1. La al doilea scrutin, Cuza obţinu 20 de voturi şi Mavrogheni 5. Deşi Negri nu mai obţinu acum nici un vot, o parte dintre cei prezenţi, printre care şi Alecsandri, propuseră a treia votare. Rezultatul a fost: Cuza 19 voturi, Negri 6 voturi. La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei), dar a fost preferat ca domn până la urmă Alexandru Ioan Cuza. O delegaţie compusă din Costache Negri, Neculai Catargi şi colonelul Mavrichi s-a deplasat la Constantinopol, pentru a înştiinţa sultanul,  de alegerea ca domn al Moldovei a lui Alexandru Ioan Cuza (Gh. N. Munteanu – Bârlad, op.cit., p. 55). Înainte de a ajunge în Constantinopol a primit vestea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza şi la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859. La 12/24 septembrie 1859, la palatul Besictaş, a avut loc audienţa finală, unde Costache Negri după îndelungi insistenţe primea de la marele vizir, Aali Paşa firmanele de domnie (Paul Păltănea, op. cit., pp. 237-238). La 31 octombrie/12 noiembrie 1859 era numit agent al Moldovei şi agent ad-interim al Ţării Româneşti la Constantinopol (Ibidem, p. 239). În această calitate a obţinut succese importante cum ar fi: afacerea paşapoartelor româneşti, recunoaşterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza sau secularizarea averilor mânăstireşti (Pericle Martinescu, op. cit., pp. 202-246). În 1864, Costache Negri era ales deputat de colegiile mai multor oraşe (Bucureşti, Iaşi, Craiova, Galaţi şi Tecuci), iar el optează pentru Galaţi (Ibidem).

                        După detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, Costache Negri s-a retras din viaţa politică la Târgu Ocna, unde îşi cumpărase o livadă cu căsuţă lângă biserica Răducanu (Gh. N. Munteanu – Bârlad, op.cit., pp. 79-80). În toamna anului 1866 era ales senator al colegiului al II - lea din Piatra Neamţ, iar în anul următor i s-a propus portofoliul unui minister în guvernul condus de Ştefan Golescu, însă Costache Negri a refuzat (Paul Păltănea, op. cit., pp. 286-287). În primăvara anului 1868 era ales deputat al oraşului Galaţi de către colegiul al II – lea Senat, dar demisiona înainte de 29 mai/10 iunie 1868 (Ibidem). A acceptat să fie membru în Consiliul Comunal şi epitrop al Spitalului Sfântul Spiridon (Ibidem). În vara anului 1869, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, Costache Negri alături de colonelul Pencovici şi Panaite Donici a făcut parte din comisia pentru delimitarea liniei de frontieră dintre Muntenia şi Austro-Ungaria (Pericle Martinescu, op. cit., p. 258). La 28 septembrie 1876, Costache Negri s-a stins din viaţă, fiind înmormântat în curtea bisericii logofătului Răducanu-Racoviţă din Târgu Ocna (Gh. N. Munteanu – Bârlad, op.cit., p. 89).

Muzeograf Valentin BODEA

 

Imagini de la eveniment

                        

Vizitatori: free counter

 

PARTENERI
MEDIA:

  certitudinea presa galati Prin Galati Redescopera istoria revista Historia copy shop 7 seri Galati-Braila Libraria Humanitas Galati info EST Litera 13 Matricea romaneasca