ARHEOLOGIE - LAPIDARIUM

 

                        Vernisaj: 10 mai 2017, ora 1800;
                        Locaţia: Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi – Lapidarium, str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2bis (vis a vis de Biserica Greacă), parter;

       PROGRAM DE VIZITARE:

                APRILIE - OCTOMBRIE : Miercuri - Duminică: 10 00 - 1800
                                                        Luni, Marţi: închis, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.  

                NOIEMBRIE - MARTIE: Miercuri - Duminică: 9 00 - 1700
                                                     Luni, Marţi: închis, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale. 
 

            Colecţia de Arheologie a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi permite redarea unor întregi perioade istorice, a unor culturi şi civilizaţii de mult dispărute, prin intermediul materialelor datate cronologic în diferite epoci, descoperite de specialiştii muzeului sau altor instituţii, în cadrul numeroaselor campanii de cercetări arheologice. De altfel, cercetarea ştiinţifică a relevat faptul că arealul judeţului Galaţi a fost un spaţiu în care civilizaţia umană a evoluat continuu din paleolitic până astăzi.

            Expoziţia de bază Arheologie – Lapidarium oferă publicului vizitator o selecţie substanţială de bunuri culturale reprezentative pentru patrimoniul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” şi care au fost descoperite în ultimii 50 de ani pe teritoriul judeţului Galaţi şi nu numai. Propunându-şi să înfăţişeze şi activitatea ce se desfăşoară pe un şantier arheologic, expoziţia are şi o componentă foto-documentară cu imagini (inclusiv de arhivă) din siturile importante ale judeţului nostru.

            Cele mai multe piese din colecţia de arheologie, provin din cercetările arheologice realizate de către Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Ion T. Dragomir sau Mihalache Brudiu, în staţiunile de la Stoicani-Cetăţuie, Stoicani-Dealul de pe Râpă, Suceveni-Stoborăni, Cavadineşti-Râpa Glodului, Galaţi-Tirighina (Barboşi), Vânători-La Jolică, Vânători-Amiral, ş.a..

megafauna
Megafaună din Neogen şi Cuaternar
 
neolitic
Arheologie - Perioada Neolitică
 
cucuteni
Arheologie - Complexul cultural Cucuteni-Tripolie
 
Epoca metalelor
Arheologie - Epoca Metalelor
daci si romani
Arheologie - Civilizaţia romană la Dunărea de Jos
 
Santana de Mures
Arheologie - Perioada Post-romană (sec. IV p.Chr.)
 
lapidarium
Lapidarium - Vedere din lateral
 
lapidarium
Lapidarium - Vedere de sus

            Excursul expoziţional începe cu resturi fosile ce au aparţinut unor membri ai megafaunei specifice Neogenului şi Cuaternarului descoperite în zona judeţului Galaţi. Prezenţa acestor specii diferite de mamifere a fost remarcată de-a lungul timpului prin descoperirea mai multor fragmente osteologice şi dentognatice în cadrul a 15 puncte diferite.

            Totodată, în partea de nord a judeţului Galaţi, s-au efectuat cercetări arheologice în şapte puncte paleolitice – Pleşa, Puricani, Şipote, Bălăbăneşti, Băneasa, Cavadineşti şi Suceveni – unde au fost descoperite obiecte datate cu aproape 20.000 de ani în urmă. Existenţa acestor locuitori paleolitici, grupuri de vânători care se deplasau pe spaţiul dintre Prut şi Carpaţi, poate fost evidenţiată, mai ales, prin uneltele de piatră cioplită ce fac parte din patrimoniul instituţiei.

            Prima manifestare a neoliticului de pe teritoriul judeţului Galaţi aparţine comunităţilor umane din cadrul marelui complex cultural Starčevo-Criş. Apariţia şi dezvoltarea acestui complex cultural este rezultatul pătrunderii unor grupuri de populaţii neolitice anatoliano-egeene, care, prin aculturaţie şi asimilare, vor intra într-un proces de sinteză cu populaţiile locale epipaleolitice. Din aşezările de la Gârbovăţ, Munteni, Negrileşti, Tecuci şi Drăgăneşti au fost expuse mai multe vase ceramice, obiecte de cult şi unelte ce reflectă prezenţa acestui complex cultural în zona de sud-est a Moldovei.

            Evoluţia tehnologică de la sfârşitul perioadei neolitice a implicat, treptat, folosirea unei alte materii prime, arama (cuprul), care anunţa, astfel, viitoarea epocă a metalelor. Totuşi, pentru a se putea evidenţia această perioadă de folosire în paralel a uneltelor din piatră cu cele din aramă, se va propune denumirea de eneolitic (lat. Aenus=de cupru). În cadrul excursului expoziţional, această nouă epocă este reprezentată prin artefacte arheologice descoperite în siturile de la Puricani, Suceveni, Băneasa, Smulţi, Lunca, Drăgăneşti, Stoicani şi Galaţi, aşezări ale căror comunităţi umane fac parte din aspectul cultural Stoicani-Aldeni. Existenţa acestui aspect cultural a fost evidenţiată, pe baza ceramicii, de către I.T. Dragomir şi a fost definit ca un „aspect” sau „fascies cultural de tranziţie” între civilizaţiile Gumelniţa şi Precucuteni/Cucuteni.

            Expoziţia de arheologie conţine, pentru aceeaşi perioadă istorică (eneolitic) o cantitate importantă de bunuri culturale din mediul cultural al complexului Ariuşd-Cucuteni-Tripolie. Acest fenomen cultural, arhicunoscut în zona Moldovei, este foarte bine reprezentat pentru judeţul Galaţi datorită cercetărilor arheologice din aşezările de la Bereşti, Brăhăşeşti, Cavadineşti sau Ţepu.

            Perioada imediat următoare, cea a epocii bronzului timpuriu, este reprezentată de mormintele cu ocru descoperite în situl de la Stoicani-Cetăţuie, aşezare identificată şi cercetată de către Mircea Petrescu-Dîmboviţa. Urme materiale din perioada epocii bronzului mijlociu sunt cunoscute datorită cercetărilor efectuate de către soţii Vulpe în aşezarea de la Poiana, unde a fost descoperit o aşezare şi o necropolă aparţinând culturii Monteoru. Epoca târzie a epocii bronzului (cultura Noua), caracterizată prin aşezări deschise, a fost identificată în staţiunile de la Gârbovăţ, Cavadineşti-Râpa Glodului, Rogojeni sau Negrileşti-Curtea Şcolii. Acestei perioade îi aparţine şi depozitul de bronzuri de la Băleni, descoperit întâmplător în anul 1963. O parte importantă a colecţiei de arheologie a Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”, acest depozit cuprinde 269 de piese realizate din bronz, cele mai multe obiecte de podoabă, dar şi unelte, arme sau piese de harnaşament.

            Prima epocă a fierului (Hallstatt) este cunoscută prin descoperirile de la Vânători, Şiviţa, Lunca, Suceveni ş.a. Cea de a doua epocă a fierului (La Tene) corespunde culturii geto-dacice şi a legăturilor acesteia cu civilizaţiile greacă, scitică, celtică, ilirică şi romană. Triburile geto-dacice au întemeiat în această zonă puternice centre civile ca cele de la Poiana (Piroboridava) şi Rateş-Tecuci. De asemenea, au construit cetăţi fortificate şi centre militare ca cele de la Brăhăşeşti şi Bărboşi - Galaţi.

            În acelaşi timp, continuarea săpăturilor arheologice de la Bărboşi, pe promontoriul sud-vestic, au scos la iveală numeroase urme ale civilizaţiei romane şi întrepătrunderea acesteia cu civilizaţia geto-dacică. Bunurile culturale rezultate în urma cercetărilor arheologice din zona dealului Tirighina (ceramică, unelte din fier, arme, obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare, statuete, fragmente de coloane, ş.a.) au îmbogăţit cunoştinţele ştiinţifice despre prezenţa armatei romane la nord de Dunărea de Jos, precum şi patrimoniul muzeului nostru. Acestea au fost integrate în mare parte în cadrul expoziţiei de bază Arheologie-Lapidarium şi pot fi admirate în cadrul a şase vitrine distincte.

             A doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr. este legată de puternica ofensivă a goţilor asupra Imperiului Roman şi retragerea armatei şi a administraţiei din Dacia la sud de Dunăre. „Retragerea aureliană” reprezintă un triumf pentru lumea „barbară” şi a dus la o migraţie puternică a triburilor hunice, gotice, gepidice şi avare în zona Europei de sud-est. Populaţiile migratoare vor fi asimilate treptat de populaţia autohtonă din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi rezultatul este o sinteză culturală pe care arheologii o numesc „cultura Sântana de Mureş-Černjahov”. În zona judeţului Galaţi au fost identificate mai multe aşezări care fac parte din acest mediu cultural, dintre care trebuie menţionată cea de la Negrileşti-Curtea Şcolii, care a furnizat o mare din ceramica şi obiecte din metal, os sau sticlă expuse în expoziţia de bază. De asemenea, pot fi observate rituri şi ritualuri funerare specifice culturii Sântana de Mureş-Černjahov cu ajutorul artefactelor arheologice descoperite ca urmare a cercetării necropolei birituale de la Lunca-Râpa cu Oale.

            La capătul excursului expoziţional vor putea fi admirate exponate inedite din a doua jumătate a mileniului I p.Chr. şi din primele trei secole ale mileniului al II-lea p.Chr., care reprezintă o etapă intermediară din evoluţia civilizaţiei autohtone între perioada daco-romană şi cea a constituirii statelor medievale româneşti. Ceramica, armele, uneltele şi monedele expuse au fost descoperite ca urmare a unor cercetări de teren în judeţul Galaţi şi în urma săpăturilor arheologice de la Enisala şi Dinogeţia (Garvăn) din nordul judeţului Tulcea.

             Expoziţia cuprinde şi o zonă de Lapidarium în care sunt expuse morminte, sarcofage, stele funerare, fragmente de coloane din construcţii, altare votive şi alte piese de mari dimensiuni descoperite în judeţele Galaţi şi Tulcea.

muzeografi Costel ILIE, Adrian ADAMESCU şi Tudor MANDACHE