I. Valerian, 1935

I. VALERIAN
(1 august 1895, Iveşti - 21 noiembrie 1980, Bucureşti)
SCRIITOR, PUBLICIST, EDITOR, MEMORIALIST

              Valeriu Ionescu (cu pseudonimul literar, I. Valerian) s-a născut în târgul Iveşti, la 1 august 1895, având ca părinţi pe Fotache Ionescu, meseriaş şi funcţionar în Iveşti şi Tecuci şi pe Amalia Ionescu, casnică.

              Copilăria şi-o petrece la Tecuci. Tot aici urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale ("D. A. Sturza", coleg cu Alexandru Lascarov-Moldoveanu şi Ion Dongorozi), continuate la liceul "Vasile Alecsandri" în Galaţi, între anii 1907-1915.

              În anul 1917, conştientizează responsabilităţi sociale, absolvă cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti şi participă la operaţiile de luptă de la Mărăşti, în subordinea Armatei a II-a comandată de generalul Al. Averescu. Este rănit în apriga zi de victorie românească, 6 august 1917, la Mărăşti, fiind avansat în mod excepţional la gradul de locotenent şi decorat cu Ordinul "Coroana României" cu spade în grad de cavaler.

              În perioada 1917 - 1921 îşi reface sănătatea la Bârlad, unde conlucrează cu scriitorii Al. Vlahuţă şi George Tutoveanu, intrând în "Academia Bârlădeană" şi debutează în scris cu versuri publicate în revista "Florile dalbe".

              S-a căsătorit (1922) cu prof. Elena Ganea, fiind tatăl a două fete. Stabilit în Bucureşti din anul 1925, activează în cercul "Sburătorul", unde colaborează cu versuri la "Sburătorul literar" al lui Eugen Lovinescu.

              Din anul 1922 este membru al Societăţii Scriitorilor Români. Preocupat de o instrucţie superioară absolvă, în 1925, Facultatea de Litere şi Filozofie, cu o licenţă răsplătită "Magna cum laudae".

              Debutul editorial cu "Caravanele tăcerii", Ed. "Convorbiri literare", Bucureşti, 1923, pentru care este premiat de Academia Română (Premiul "Vasile Adamachi", 1924).

              Activitate fecundă şi în alte domenii decât cel literar, fiind ales, la 1925 iulie 10, ca membru al Societăţii Regale Române de Geografie (secretar general Al. Tzigara-Samurcaş).

              Din 20 februarie 1926, la Bucureşti, editează revista "Viaţa literară", cu apariţie aproape continuă până la 15 iunie 1941 (322 de numere) şi care a promovat nume de prestanţă în cultura şi literatura naţională, printre care: Vasile Pârvan, Ion Barbu, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Ioan Bianu, ş.a., publicaţia având un sumar registru tematic şi activitate meritorie, care o impune în istoria literaturii, artelor plastice şi revistelor interbelice.

              Scriitorul literar, prin revistele "Viaţa literară" (1926 - 1941) şi "Sentinela" (1939 - 1944) a urmărit un eficient program cultural, "care şi-a atins scopul", după cum a observat judicios istoricul şi criticul literar George Călinescu, redactorul şi editorul manifestând o largă viziune într-o epocă plină de privaţiuni şi sprijină lansarea de noi generaţii de literaţi:

              "Am încurajat noile talente, aşa vedeam rostul unei reviste: operă de selecţionare şi îndrumare a tinerelor elemente dintre care se vor selecţiona scriitorii de mâine".

              În anul 1927 publică volumul de versuri "Stampe", fiind bine primit de cititori şi critici.

              Recenzii elogioase le primeşte şi în 1936, atunci când publică romanul "Cara Su" / Apă neagră (Ed. Cultura Naţională).

              Îndeplineşte responsabilităţi însemnate în cadrul Direcţiei învăţământului militar din Ministerul Apărării Naţionale (între 1932-1937) şi ca şef de serviciu în cadrul Oficiului de Educaţie al Tineretului Român (1937-1938) şi face parte din comitetul organizaţiei "Straja Ţării".

              În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1944) funcţionează ca şef de serviciu al Direcţiei Presei din Ministerul Propagandei Naţionale, şi, în plan literar, este promovat în conducerea "Societăţii Scriitorilor Români".

              În anul 1943, se recăsătoreşte cu Aurelia Grigoriţă Tomescu (1906-1987), cu pseudonimul literar "Grig Malciu".

              Pensionat în anul 1945, activează în cadrul Asociaţiei voluntarilor pentru sprijinirea apărării patriei (A.V. S. A. P.)

              Meritele sale literare recunoscute îl promovează din nou, în 1967 fiind reintegrat în Uniunea Scriitorilor. Publică un binevenit volum memorialistic, fundamentat pe tehnica interviului, "Cu scriitorii în veac" (la Ed. pentru Literatură), prezentând în principal 39 de interviuri cu interlocutori ce reprezintă autorităţi literare româneşti. În anii 1969 - 1970 editează o revizuire a romanului "Cara Su" (Ed. pentru Literatură) şi publică volumul memorialistic "Chipuri din Viaţa Literară" (la Ed. "Minerva").

              La 21 noiembrie 1980 trece în eternitate, având asigurat un loc de perenitate în istoria literaturii române.